Bunurile sociale. Exemple despre cum poate creste sau descreste productivitatea si bogatia unei tari

Oligarhi rusi cumpara case exagerat de scumpe in centrul Londrei, isi listeaza firmele la bursa din Londra si accepta legea Angliei ca lege ce guverneaza contractele intre ei. Anglia – si nu Rusia – a reusit sa produca aceste bunuri sociale: statul isi protejeaza rezidentii, rezidentii pot castiga in respectabilitate iar judecatorii independenti sunt o garantie pentru respectarea conditiilor contractuale.

Casele la suprapret favorizeaza constructorii britanici care, pe langa faptul ca au de lucru, sunt astfel si mai productivi (in sensul de venit obtinut pe numarul de ore lucrate). Au de castigat si proprietarii britanici datorita cresterii valorilor imobiliare. Plusul de valoare se adauga productivitatii muncii lor de zi cu zi.

Tinerii britanici pot opta pentru meserii mai bine platite in domeniul financiar sau juridic sau din alte servicii – precum cele de lux – facturand oligarhii rusi.

In cele din urma, oligarhii rusi au si copii care urmeaza cursuri la facultati britanice, cu costuri de peste 25.000 de lire pe an. Multi dintre acesti copii vor deveni cetateni britanici si vor mosteni averile parintilor lor. Va avea loc un transfer real de valoare intre Rusia si Marea Britanie.

In urma cu un an, cercetatori rusi de la Universitatea din Manchester au descoperit un matrial nou, revolutionar si au luat premiul Nobel. Ei sunt in continuare in Marea Britanie. Firme britanice folosesc inventia in scopuri comerciale.

Probabil 3 milioane de romani lucreaza in occident.

Aceste randuri sunt o continuare la articolul precedent despre productivitatea individuala (vezi Cat de productivi suntem si pana unde putem impinge productivitatea personala ): uneori, ca in cazul Romaniei sau Rusiei, productivitatea individuala, chiar daca ridicata, poate fi anulata daca rezultatul muncii este investit in Romania sau in Rusia. In schimb, in tari care isi protejeaza si isi respecta cetatenii si unde justitia este corecta, atunci productivitatii individuale i se adauga productivitatea indirecta obtinuta din bunurile sociale.

Cu alte cuvinte, in tarile unde nu exista capital social – definit ca increderea pe care o avem unul in celalalt – dividendul social nu exista, din contra chiar, se cer contributii an de an de la cetateni. Insa acolo unde exista capital social ridicat, dividendul este ridicat si suplimenteaza contributia fiecarui cetatean.

Romania are nevoie acum, mai mult decat oricand, de un nou contract social.

Stiu, veti spune ca toate bune si frumoase, dar cum poti avea un nou contract social?

Nu, nu este usor si va dura zeci de ani, insa cheia este la fiecare dintre noi. Romanii, in marea lor majoritate, atunci cand ii intrebi cred in munca cinstitia, cred in valori traditionale precum familia, cred in educatia copiilor si in general au incredere in Biserica. Eu cred ca trebuie sa muncim mult si sa muncim onest. Trebuie sa facem plangere la politie de fiecare data cand vedem ceva ilegal, de ex. daca esti un contabil la o firma de stat poti vedea cum se fura cu camionul, nu-i asa? Daca ti se cere spaga, nu da, din contra, trebuie facuta plangere la politie. Daca vezi ca preotul primeste bani de renovare de la un interlop, de ce nu-l intrebi pe preot inaintea slujbei de duminica ce fel de exemplu da el comunitatii? Sau s-a pocait interlopul?

Iar daca ai copii la scoala, lucrati cu profesorii scolii ca toti copiii sa primeasca cea mai buna educatie, nu doar ai vostri. Iar daca esti profesor sa constientizezi ca tu contribui la educatia generatiilor viitoare. In definitiv, toti romanii au trecut prin scoala. Defectele noastre pot fi corectate de scoala in cei cel putin 8 ani petrecuti in scoala.

Daca toti vom munci si vom munci cinstit, matematic este imposibil sa nu avem capital social pozitiv.

Citeste si comenteaza pe blogul Jeopardy