Ziarele n-au fost omorate. S-au sinucis

Stiti povestea: internetul a omorit ziarele. N-am fost la Zilele Biz, dar mi s-a povestit ca cineva a spus, la un moment dat, ca ziarele, de fapt, au fost omorite de televiziunile de stiri. Eu nu-s de acord. Am tot scris, de-a lungul vremii, despre cum vad eu lucrurile. Dar pentru ca subiectul este reluat constant, il reiau si eu. Presa scrisa s-a sinucis! Ne-am inteles? Asta s-a intimplat, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Omul are dreptate, intr-un fel, cind spune ca televizunile de stiri sint de vina. Doar ca ele sint doar un singur factor. De fapt, problema a fost intotdeauna in redactii. Odata cu aparitia televiziunilor de stiri, ziaristului de Bucuresti i s-a facut lene sa se deplaseze. Lasa ca poate sa stea bine si in scaunul din redactie, cu televizorul in fata. Ce ne trebuie noua sa facem teren? Lasa-i pe prostii de la televiziuni sa se duca, doar ei au nevoie de imagini, nu?

S-a pierdut, desigur, obisnuinta de a face teren si, odata cu ea, si obisnuinta de a adresa intrebari. Daca nu altora, cel putin tie, ca reporter. De intrebat toate partile implicate, deja e minune. La fel, a devenit obisnuinta ca politica sa fie scoasa in fata, iar cei care scriau pe alte domenii sa realizeze ca degeaba-si bat capul pentru o deschidere. Asa ca mai bine sa stea in banca lor si ce-o iesi, Dumnezeu cu mila, dracii cu popii!

Or, in contextul in care tu, ca reporter, nu faci teren, nu dai telefoane, nu-ti pasa de domeniul pe care scrii, normal ca nu se mai face – da, stiu, toata lumea uraste cuvintul asta, „performanta”. Mai ramin doar niste „fraieri”, alde Vlad Petreanu, Adelin Petrisor, vreo citiva de la ProTV si inca vreo doi-trei care sa-si bata capul. Restul, sa se chinuie!

Iar tentativa asta de logica se transpune perfect inclusiv pe ecrane, la televiziunile de stiri. E mai ieftin sa facem dezbateri, nu-i asa? Hai sa punem de una, repede. De aia una-i stirea si alta-i ce apare pe burtiera cind nici redactorul, nici editorul n-au fost in stare nici macar sa citeasca intregul comunicat de presa, din cauza lui „maximum trei minute” la televiziunile de stiri nu apare nici o ancheta serioasa, desi de aia esti televiziune de stiri. Si alte tristeturi din astea, cauzate de lenea de a munci.

Presa scrisa e ca si moarta si nu din cauza internetului. Sa ne gindim doar ca sint doar doua-trei produse pe nisa asta (ma refer mai ales la generaliste) unde chiar se vine cu continut propriu. Cele mai multe sint agregatoare sau site-uri unde se rescriu stiri pe banda rulanta. Dar pune cineva mina sa faca?

M-a mancat portofelul, acum vreo doua luni, sa cumpar un Gandul. 16 pagini din care n-am inteles nimic, nici macar o singura informatie utila. Baga mai multe stiri pe site decit in ziar. Daca s-a transformat intr-o fituica in care se face rezumatul zilei de ieri, la ce-l mai tii? Inchide-l. Ori vii cu ceva nou, ori opreste-te din taiat copacii. Un rezumat de 16 pagini este o bataie de joc la adresa celui care cumpara ziarul. Dar nu, noi ne plingem ca nu se mai aboneaza lumea si ca nu mai sint vinzari la chiosc!

Pai, de ce ar cumpara, cind deja le are pe toate? Si apropo de asta, chiar au uitat toti jurnalistii cum se fac interviurile? OK, inteleg ca ne e lene sa scoatem o ora de inregistrare de pe reportofon – recunosc, si mie mi-era, e foarte plictisitor – si ca n-avem spatiu in ziar, dar e chiar atit de greu? Chiar a uitat toata lumea ce e ala un reportaj? Nu stiu, intreb si eu. De anchete nu mai vorbesc, deja am pretentii. Las’, ca oricum ne vin servite!

Si cu toate astea, ne plingem ca moare presa scrisa. Hai, eventual, sa cerem ajutor de stat!

Comenteaza pe blogul Subiectiv.