Sari direct la conținut

Oranjul nu se mai poarta la Kiev, dar nici la Bruxelles si Washington

HotNews.ro

Nici flacara violet, nici credintele paranormale ale politicienilor nostri si nici macar lupta taberelor din PSD nu sunt importante in acest moment. Sunt praf in ochi. Dar vorbim despre ele, uitand ca in apropierea granitelor noastre se intampla lucruri mai importante, importante si pentru Romania. Rezultatul primului tur al alegerilor din Ucraina determina intrebarea pe ce model va alege Ucraina sa se dezvolte in continuare – unul european, democratic si liberal, sau unul rusesc, autoritar -, care va fi orientarea sa viitoare, acum cand „oranjul nu se mai poarta la Kiev, dar nici la Bruxelles sau Washington”, si in ce masura schimbarea puterii in Ucraina influenteaza relatia cu Romania. Analistii Alan Mayhew – profesor la Sussex University si consultant al administratiei de la Kiev -, Armand Gosu si Dan Dungaciu au vorbit pentru HotNews.ro despre schimbarile pe care le pot aduce alegerile de la Kiev.

Informatia pe scurt:

  • Pentru Romania e bine sa se invecineze cu o Ucraina democratica, care vrea sa se integreze cu tarile occidentale, sa ramana apropiata de UE si NATO.
  • In timpul guvernarii portocalii, Romania n-a avut o relatie cu Ucraina, ea trebuie construita, indiferent cine va deveni presedinte.
  • Ucraina ramane tot zona-tampon, pentru ca nu va merge in bratele Moscovei, indiferent de presedinte, dar devine tot mai clar ca pe termen scurt si mediu nu va merge in bratele Occidentului.
  • Romania – Ucraina – R. Moldova nu pot actiona ‘la pachet’, asa cum se declara si insista odata.
  • „In ceea ce priveste relatia Bucuresti-Kiev, indiferent cine va fi presedintele Ucrainei, va trebui sa priceapa ca lucrul cel mai intelept pe care cele doua state il pot face impreuna este un parteneriat strategic. Nu va fi, desigur, o casatorie din dragoste, ci una din interes. Dar, nu o data, acestea din urma se dovedesc mai trainice”. (Dungaciu)

Cine ar fi mai favorabil unei bune relatii bilaterale Ucraina-Romania: Timosenko sau Ianukovici?

Opinia celor doi analisti romani se indreapta spre Iulia Timosenko, daca ne referim la un context regional. „Pentru Romania e bine sa se invecineze cu o Ucraina democratica, care vrea sa se integreze cu tarile occidentale, sa ramana apropiata de UE si NATO. In acest moment sigur candidatul care se declara cel putin mai proeuropean, mai pentru integrare este Timosenko. Daca te uiti in programul ei, la cele 5 puncte importante, e si obiectivul ca in 5 ani sa integreze Ucraina in Uniunea Europeana. Insa nu mi se pare fezabil acest proiect”, spune istoricul Armand Gosu, specialist pe spatiul ex-sovietic.

„Daca este sa vorbim despre o (geo)politica regionala in genul celei sprijinite de americani dupa Revolutia Oranj, atunci Iulia Timosenko ar fi incontestabil o candidatura mai adecvata. Mai bine ‘pragmatismul’ rusofon al Iuliei decat convingerile lui Ianukovici!”, crede analistul politic Dan Dungaciu, care remarca faptul ca in „timpul guvernarilor oranj de la Kiev relatiile bilaterale au fost, practic, inghetate”.

Numai ca Dungaciu subliniaza diferenta intre avantajele regionale si cele din relatia bilaterala, unde lucrurile par sa se inverseze: „In cazul unui presedinte precum Iulia Timosenko, problema este ca „nationalismul ucrainean” si resentimentele anti-romanesti – foarte prezente in anturajul „printesei otelului” – nu vor iesi din scena si, indiferent de disponibilitatile pragmatice ale lui Timosenko, „pana la Dumnezeu ne vor manca sfiintii”. Nu va fi deloc usor.

Daca ne concentram pe relatia bilaterala, in cazul unui presedinte precum Ianukovici exista premise (mai) bune pentru o colaborare in sensul in care ne putem astepta urmatoarele lucruri: 1. nationalismul ucrainean – obsedat de minoritati, Insula Serpilor, revendicari istorice etc. – nu va mai fi atat de pregnant pe agenda; si 2. se va negocia pragmatic, la o temperatura mai mica, fara pretentii grandioase, dar si fara eventuale esecuri marete”.

Pana la urma, niciuna dintre situatii nu va fi „nici ideala, nici o nenorocire”, prin simplul fapt ca „relatia actuala este oricum zero”. „Relatia trebuie construita. Depinde foarte mult daca avem un proiect, daca vrem sa imbunatatim relatia cu Ucraina”, spune Armand Gosu. „Ideal ar fi ca si elita ucraineana sa vrea imbunatatirea relatiei cu Romania. Si la noi si la ei sunt minti infierbantate – la noi sunt multi care vad in Ucraina un nou URSS si transfera frustrari vechi impotriva Rusiei asupra Ucrainei. Insa, in acelasi timp, diplomatii de la Kiev au dat argumente romanilor sa priveasca cu foarte mari rezerve spre Kiev”, crede acesta.

O relatie care a deputat prost inca din 1991 si care s-a dezvoltat prost in continuare nu isi va gasi prea usor o rezolvare in conditiile in care „permitem unor clisee sa se perpetueze”. In viziunea ucrainenilor, romanii sunt o putere imperialista care vrea sa smulga Ucrainei nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, opinie alimentata de declaratii nefericite ale politicienilor de la Kiev. Pe de alta parte, si Romania „insista aproape mecanic pe teme care au fost rezolvate sau sunt in stadiu avansat de rezolvare, precum chestiunea minoritatii romanesti din Ucraina”, spune Gosu, care sustine ca dupa semnarea tratatului bilateral situatia acesteia a inceput sa cunoasca imbunatatiri.

Pana la urma, Romania trebuie sa fie capabila de aici incolo sa fructifice relatia cu Ucraina, indiferent de rezultatul alegerilor, crede Dungaciu. „Ceea ce nu va fi usor, uitandu-ne la balbele si ezitarile pe relatia cu Chisinaul. De ce am crede ca relatia cu Kievul va merge mai bine sau mai fluent? Pentru ca indiferent ce se intampla la Kiev, daca Bucurestiul nu va fi pregatit – cum pare ca nu a fost nici pe relatia cu Chisinaul – e inutil sa avem asteptari mari”, spune analistul.

In ce directie se va uita Ucraina: spre Bruxelles si Washington sau spre Moscova?

Armand Gosu spune ca, pana la urma, este mai putin important cine va veni la conducerea Ucrainei, ci drumul pe care il va adopta, modelul de dezvoltare. „Daca Ucraina accepta regulile jocului european, sa mearga pe un model de evolutie politica democratica, liberala, pe model european, cu Ianukovici sau Timosenko in frunte mi-e egal. In acelasi timp, Ucraina trebuie sa isi imbunatateasca si relatiile cu Rusia, acele razboaie ale gazului din 2006 si 2009 trebuie sa ramana istorie. In general, toata aceasta carte anti-ruseasca pe care a jucat-o Iuscenko ar trebui sa ii convinga pe viitorii lideri ucraineni ca e inutil sa o mai joace, pentru ca occidentul in acesti cinci ani de administratie portocalie nu a reusit sa vina cu un proiect pentru integrarea Ucrainei in lumea occidentala, nici UE, nici NATO. In parteneriatul estic, Ucraina lui Iuscenko e pusa pe picior de egalitate cu Belarusul lui Lukasenko”, remarca analistul politic.

Timosenko spune ca in cinci ani vrea sa integreze Ucraina in UE, ceea ce nu este un proiect viabil, sunt de acord toti analistii consultati de HotNews.ro. Pe de alta parte, la Kiev toata lumea pare pro-europeana, dar intr-un mod diferit, iar in viziunea lor, relatia cu Rusia nu e decat complementara cu aderarea la UE, ele nu se exclud.

Dan Dungaciu rezuma ce ar putea insemna orientarea pro-europeana a celor doi contracandidati la prezidentiale in turul doi:

  • „Ucraina pentru popor”, spune Victor Ianukovici in programul sau politic. Intr-o vizita din 2006, Victor Ianukovici spunea la NATO ca Ucraina nu este interesata in obtinerea unui Plan de Actiuni. Chiar daca nu s-a opus niciodata integrarii in UE a Ucrainei, a incercat sa joace pragmatic, persifland asa-numitul „euro-romantism” al celor din tabara oranj. Fostul premier vrea o piata comuna si cu UE, si cu CSI, iar cu Bruxellesul, Ucraina ar trebui sa semneze Acordul de Liber Schimb. Deocamdata, Partidul Regiunilor a evitat sa se alature unui grup din Parlamentul European, iar in timpul razboiului ruso-georgian a sustinut pozitia Moscovei, pe care nu a contrazis-o nici in chestiunea flotei din Crimeea.
  • Ideea axiala a programului Iuliei Timosenko este integrarea europeana. Daca alti candidati folosesc argumentul ca „UE nu este interesata de Ucraina”, premierul actual vorbeste despre Europa care trebuie construita „la noi acasa”, pentru ca Ucraina sa devina membru al UE. Partidul ei este membru al PPE, iar presedintele Wilfred Martens i-a trimis un mesaj elogios de incurajare atunci cand si-a anuntat candidatura. In concluzie, care orientare europeana? Toata lumea este pro-europeana la Kiev. Doar ca Ianukovici este impotriva a ceea ce el numeste „euro-romantismul” Iuliei Timosenko sau a lui Iuscenko. Si spune ca “Ucraina va intra in Europa ca partener, nu ca sluga”. Ce e asta, imi este greu ca inteleg, dar, oricum, ideea este ca si la Kiev integrarea europeana este „the only game in town”.

Gosu remarca faptul ca e important ca Ucraina sa ramana pe linia modelului european, liberal si democratic, mai degraba decat pe cea autoritara, rusa. Numai ca in Ucraina este o situatie particulara, remarcata si de Alan Mayhew: e greu sa faci reforma in Ucraina si de aici si esecul lui Iuscenko. „Economia este in mainile oligarhilor, care se hotarasc asupra reformelor intreband ce le iese din ele. Daca nu le iese nimic, se opun si, cum controleaza o buna parte a locurilor din Rada, au o mare influenta si puterea de a o face. Nu e un job usor sa faci reforme in Ucraina. De aceea, intr-un fel ar fi bine daca Ucraina ar avea o perspectiva de aderare la UE, pentru ca un acord de asociere ar fi un ajutor extern de a face reforma”, spune britanicul, care a consiliat administratia de la Kiev in timpul revolutiei portocalii si continua sa lucreze cu parti ale acesteia, pe relatia cu UE, si acum.

Istoricul roman spune ca in Ucraina „viata politica depinde de echilibrul intre clanuri”, clanuri mari care ii sprijina pe cei doi candidati si care se confrunta pe resurse. „Cata vreme clanurile sunt in echilibru, Ucraina se poate dezvolta dupa acest model democratic, european, liberal. Insa ideea este sa treaca de la democratia clanurilor la una veritabila, iar asta nu se poate intampla daca abandonezi ideea acestui echilibru”, spune Armand Gosu.

Care va fi politica SUA si UE, dar si a Rusiei fata de Ucraina?

„Cred ca SUA va continua sa acorde o mare atentie Ucrainei, pentru ca o vede ca pe o tara-cheie, iar diaspora ucraineana in America este foarte activa. SUA nu si-a conditionat relatia cu Ucraina de respectarea unor standarde”, spune Alan Mayhew. Situatia nu e similara in schimb in ceea ce priveste UE: „Pentru UE problema e integrarea Ucrainei in piata comuna si asta presupune reglementari, standardizari, criterii si ajustari legale, ceea ce face situatia mai dificila. Cred ca, din perspectiva UE, vor depinde multe de implementarea de catre Ucraina a masurilor pe care a convenit sa le implementeze in agenda de asociere si pe cele asupra carora se va conveni in acordul de asociere. Cred ca SUA si UE privesc Ucraina din perspective diferite. Pentru Uniunea Europeana, Ucraina a promis multe si nu s-a tinut de promisiuni. Cu America nu exista problema asta, pentru ca n-a promis nimic si n-a facut. Dar stiu ca in multe state membre ale UE exista un sentiment de frustrare foarte mare cauzat de Kiev”, spune profesorul de la Sussex University.

Cat priveste Moscova, Mayhew crede ca aceasta a invatat cateva lectii din evenimentele din ultimii ani si ca, oricum, e marele castigator al confruntarii electorale de la Kiev. Rusia nu s-a declarat de partea niciunuia dintre candidati, nu deschis, probabil si fiindca o situatie calma e si in avantajul ei. Oricum stie clar ca ambii vor avea tot interesul sa aiba o relatie mai buna cu Rusia. „Moscova stie ca, indiferent cine va iesi presedinte la Kiev, are ‘pachetul de control’. Adica are cum sa negocieze si cu unul si cu celalalt”, spune si Dan Dungaciu.

„Prin urmare, la Kiev nu exista politica alb-negru, ci una a griurilor. Asa va actiona si occidentul. Ucraina ramane tot zona-tampon, pentru ca nu va merge in bratele Moscovei, indiferent de presedinte, dar devine tot mai clar ca pe termen scurt si mediu nu va merge in bratele Occidentului. Oranjul nu se mai poarta la Kiev, dar nici la Bruxelles sau Washington! Eventual pe sub camasa! Din aceasta perspectiva, este insa limpede ca fie si numai pe relatia cu NATO, presedintia Iuliei Timosenko ar fi mult mai favorabila. Din perspectiva NATO in regiune, candidatul este indiscutabil Iulia Timosenko, chiar daca nu e candidatul ideal. Fie si cu surdina, Timosenko va permite cel putin mentinerea realtiei cu Alianta si continuarea cooperarii, ceea ce Ianukovici nu va face sau o va face extrem de precaut”, spune Dungaciu.

Sperante… dorinte…planuri de viitor

E nevoie de stabilitate in Ucraina, crede Alan Mayhew si e foarte posibil ca ea sa nu existe in perioada urmatoarelor alegeri. „Nu sunt sigur ca va fi stabilitate cu niciunul dintre ei la putere, pentru ca opozitia va fi puternica. In turul doi vor fi la o distanta mica unul de celalalt”, argumenteaza el. Iar „primul criteriu pentru stabilitate politica este o perioada fara alegeri”, ceea ce probabil nu se va intampla daca va castiga Ianukovici, intrucat va vrea sa organizeze alegeri pentru Rada.

In privinta situatiei din regiune, „indiferent cine va fi presedinte la Kiev, trei lucruri devin evidente in zona noastra”, spune Dan Dungaciu: „Primul, ca cele trei state Romania – Ucraina – R. Moldova nu pot actiona ‘la pachet’, asa cum se declara si insista odata. Ceea ce putem spera tine de existenta unor relatii bilaterale eficace. Atat. Plus o iesire a Republicii Moldova din pachetul perdant cu Ucraina.

In al doilea rand, geloziile nu isi au locul. Ucraina trebuie sa inteleaga ca nu va fi niciodata pentru R. Moldova ceea ce este Romania si niciodata nu va fi privita asa – desi incearca sa preseze Chisinaul in acest sens, iar unii lideri politici de acolo par sa consimta la acest joc. De aceea relatia Bucuresti-Chisinau trebuie lasata sa-si continue cursul special, iar Chisinaul si Kievul pot sa construiasca parteneriatul pe care l-au declarat la unison. Dar, inainte sa rezolve patrulaterul fatidic Giurgiulesti – Palanca – Novodnestrovsk – proprietati. Caci aici va fi testul.

In al treilea rand, in ceea ce priveste relatia Bucuresti-Kiev, indiferent cine va fi presedintele Ucrainei, va trebui sa priceapa ca lucrul cel mai intelept pe care cele doua state il pot face impreuna este un parteneriat strategic. Nu va fi, desigur, o casatorie din dragoste, ci una din interes. Dar, nu o data, acestea din urma se dovedesc mai trainice”, considera analistul politic.

Timosenko sau Iuscenko? Pariurile analistilor

Alan Mayhew: Daca ar fi sa-mi pun banii i-as pune pe Timosenko, dar nu foarte multi. Este surprinzator faptul ca Timosenko, cotata in sondaje ca ar obtine intre 13 si 20%, a obtinut 25%, ceea ce face batalia deschisa. Sunt multi care cred ca Ianukovici are un electorat de 40%. Daca ar fi adevarat, inseamna ca nu mai are multe voturi de castigat in turul doi. Totul depinde spre cine se vor indrepta voturile celorlalti candidati.

Armand Gosu: Timosenko are foarte mari sanse sa reduca diferenta de 155, dar depinde foarte mult de ce se va intampla in cele trei saptamani intre tururi. Daca ea va reusi sa ii motiveze pe candidatii care au iesit pe locurile trei si patru, sa le dea ceva, sa le promita posturi, atunci sigur ca o parte din electoratul acestora s-ar putea sa mearga cu Timosenko in turul doi si sunt sanse foarte mari sa refaca diferenta. Pe de alta parte, sondajele de opinie la iesirea de la urne au indicat ca in turul doi preferintele ucrainenilor indica o victorie cu 10% in fata pentru Ianukovici. Totusi cele mai mari sanse, luand in considerare si declaratiile lui Tigipko si Arseni Iateniuk care au spus la televiziunile ucrainene ca ei n-o sa-si indemne alegatorii sa-si dea voturile niciunuia dintre cei doi, ma indeamna sa cred ca Ianukovici se indreapta spre o victorie in turul doi.

Dan Dungaciu: In principiu, Timosenko ar putea recupera, desi lucrurile sunt complicate in politica ucraineana pentru ca nu exista nici partide dar nici candidati prezidentiali structurati ideologic. Oricum, in politica ucraineana programele conteaza si mai putin decat altundeva, mai ales ca sunt, practic, identice. Fiecare dintre candidati si-a „schimbat piciorul” politic cel putin odata, astfel incat nu e deloc limpede de ce ii voteaza lumea, care este motivul real, si, in consecinta, este greu sa estimam cum se va duce votul in turul al doilea. Nu este deloc limpede unde se vor duce voturile lui Tighipko (13%), dar mi se pare evident ca nici unul dintre candidatii din turul doi nu pot fi siguri ca le are in buzunar. Data fiind insa locatia geografica a voturilor sale (zona rusofona din sud-estul tarii), este foarte probabil ca votul pentru Timosenko in turul al doilea sa aiba nevoie si de o cerere explicita a lui Tighipko adresata electorilor sai. Iateniuk a spus limpede ca nu va sprijini pe nimeni in turul doi, asa ca nu e plauzibil sa credem ca voturile sale nu vor fi decisive, adica nu vor merge bloc la nici un candidat, desi calculele hartiei ar indica-o pe Timosenko drept beneficiara. In ceea ce priveste voturile lui Iuscenko, ambiguitatea se mentine, dar in acest caz depinde explicit de declaratiile pe care le va face presedintele in functie.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro