Sari direct la conținut

Inglorious Basterds: Riefenstahl in culori si Tarantino, moralist

Media lui Comanescu

Apetit pentru violenta amestecat(a) cu umor, binecunoscuta pasiune pentru filme etalata in referinte la “Dirty Dozen” si westernuri spaghetti, un Cristoph Waltz care acapareaza filmul desi Brad Pitt e in acelasi timp surprinzator si la inaltime, la fel ca europenii Melanie Laurent sau Michael Fassbender, cel mai bun Tarantino de la “Pulp Fiction” incoace: cam astea au fost toate punctele, obligatorii, atinse in cronicile unor tipi pe care-i citesc dupa ce vad un film, ca James Bernardinelli sau metafizicianul Roger Ebert. Eu totusi am vazut altceva in “Inglorious Basterds”: influente din Leni Riefenstahl, ambitioasa si talentata actrita si regizoare germana care a mizat pe nazisti – si a pierdut. Riefenstahl este autoarea unor tulburatoare, poetice si tocmai de aceea foarte pernicioase glorificari ale lui Hitler precum “Triumful vointei”, un fel de mega-reportaj de la Congresul Partidului National-Socialist din 1935, care in acelasi timp au scos-o din circulatie dupa razboi, in chip de colaboratoare a Führerului, si au fixat standarde greu de atins in materie de propaganda politica.

In ultimele capitole (asa se cheama) din “Inglorious Basterds” gasim o fascinatie pentru simbolistica nazista care ar fi fost caracterizata drept bizara, daca bizarul n-ar fi nota dominanta a filmelor lui Tarantino. Am senzatia ca fasciile, svasticile, uniformele, zona rosie-stacojie-bruna a spectrului sunt etalate cu o satisfactie secreta care nu e exclus sa aiba de-a face cu succesul de box office al filmului.

“Triumful vointei”, filmul de propaganda nazista, a fost multa vreme pus la index si azi nu e prezentat decat din considerente de studiu, aceleasi din care va propun si eu un fragment. La Leni Riefenstahl, lucrurile aratau cam in felul urmator:

La Tarantino, se petrece ceea ce puteti vedea in promo-ul de mai jos la 0.55 si 1.16:

Finalul lui Tarantino abunda intr-o asemenea imagistica, va puteti convinge in salile de cinema.

Citeste mai mult si comenteaza pe Media lui Comanescu.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro