Sarut lesbian la Teiul lui Eminescu

La sfarsitul saptamanii trecute, invitat fiind la o lansare de carte, a trebuit sa ajung in parcul Copou. O ploaie marunta, mocaneasca, facea ca amatorii de plimbari pe aleile parcului sa fie mai putini ca de obicei. Ici- colo, cate un pensionar isi lua ratia de aer curat, iar cate o umbrela grabita visa la locusorul ei caldut, din sifonier.

Pentru ca, pana la evenimentul de care spuneam, mai era vreo jumatate de ora, am decis sa ma adapostesc in chioscul vopsit in verde, din stanga teiului eminescian. M-am asezat asadar pe o banca, bucuros ca reusisem sa prostesc ploaia. In fata mea, o batranica foarte concentrata dezlega un rebus. O atmosfera prietenoasa invaluia placut aerul tomnatec.

„Ibovnic de cinci litere”, murmura batranica meditativ. „Amant”, indraznii eu cu timiditate. „Merge”, spuse ea fara sa-mi arunce vreo privire. Probabil ma confunda cu unul din gandurile ei.

Daca ma saruta?!

Nu trecu mult timp si, in „casuta din padure”, adica in chiosculetul din parc, intrara doua tinere frumoase foc, cu trupuri zvelte, ce iti confiscau privirea. O prietenie adevarata parea ca exista intre cele doua. „Ce lucru minunat!”, gandii, privindu-le cum se tineau de mana si cum isi vorbeau afectuos.

„Nu e chiar asa de insensibil tineretul asta; se mai insala lumea!”, mi-am continuat monologul. „Amor feminin, zece litere”, se auzi de pe banca ei batranica. Febril, cautam un raspuns cand una din cele doua nou-venite mi se adresa: „Nu te supara, ai cumva o tigara?”. Nedorind sa incurajez fumatul incipient, dar neputand ramane indiferent la farmecele sexului frumos, am intins pachetul.

Doua tigari se despartisera atunci, pentru totdeauna, de la plamanul meu. „Multumim, ochi albastri!” imi fu dat sa aud. Pulsul mi se accelera, verigheta incepu sa ma stranga acuzator de deget si o voce imi sopti undeva, in adancul constiintei: „Daca o sa vrea sa ma sarute?”. Da, exact ca in reclama cu branza topita.

Corina si Iuliana, dragoste la prima vedere

Foarte comunicative, fetele au deschis dialogul. Evident, mai intai despre vreme. Ca anul trecut, pe vremea asta, era mai cald. Ca se anunta o toamna lunga. Apoi, despre zodii. La un moment dat, Corina ii zise Iulianei (asa se numeau cele doua): „Ce crezi, ii spunem lui?”. Fire timida, Iuliana ezita un pic, apoi se pronunta ferma: „Ii spunem!”.

Luand o mina serioasa, Corina imi marturisi cu voce scazuta: „Suntem indragostite!”. Simteam ca o iau razna. „Amor feminin, zece litere, se termina cu m”, se auzi din nou batrana. Cu ultimele puteri, am intrebat-o pe Corina: „Amandoua? De mine?”. Corina incepu sa rada cu pofta: „Nu, dragule, imi pare rau ca trebuie sa te dezamagim! Suntem indragostite una de alta!”.

Valuri de caldura si valuri de raceala se perindau succesiv prin mine. Ganduri confuze ma traversau, sentimente de vulg si promiscuitate ma strigau pe nume. „Astazi, facem un an de cand suntem impreuna si am hotarat ca cel mai frumos cadou pe care ni-l putem oferi e sa marturisim cuiva dragostea pe care, de un an, o tinem secreta.

Tu ai fost primul care ni s-a parut potrivit!” Corina mi-a povestit apoi cum, la 15 ani, a urmarit un film cu femei care se iubeau si cum a inteles atunci de ce nu simte nici o atractie pentru baieti. Un an mai tarziu, a cunoscut-o pe Iuliana intr-o tabara scolara si s-a indragostit la „prima vedere”. Prima vedere a ce? m- am intrebat indecent. A Iulianei sau a…?

Sex la Iuliana acasa

Mi-am privit ceasul. Evenimentul incepuse deja. Il ratasem. Intre timp, Iuliana renunta la timiditate si incepu sa-mi vorbeasca despre problemele pe care iubirea lor le intampina. Ca nu pot sa se sarute in public, ca se limiteaza doar la a se tine de mana. „Facem dragoste in fuga, mereu pe apucate. Corina vine la mine si ne inchidem in camera mea.

Parintii cred ca invatam impreuna si nu se insala prea mult: invatam placeri carnale, senzatii de tot felul. Mama ar innebuni sa stie ce facem”.

Eminescu n-a fost homosexual

Corina si Iuliana se pregateau de plecare. Un vag sentiment de dezgust puse stapanire pe mine. M-am auzit spunandu-le ironic „La multi ani!”. Cele doua, surazatoare, vesele, coborara treptele chioscului. Le priveam cum, cuprinse de mijloc, se indrepta spre teiul lui Eminescu. Cand tocmai incepeam sa cred ca am fost victima unei glume, cele doua pornira sa se sarute.

Pasional, apasat, cu o voluptate si o pasiune care ma umplura de greata. O senzatie de nesanatos, de anormal, de impotriva firii. Şi nu doar impotriva firii, ci si impotriva culturii. Daca Eminescu ar fi fost homosexual, as fi inteles sarutul cu pricina ca pe un act comemorativ. Din cate se stie insa, Eminescu o iubise pe Veronica Micle, si nu pe Ion Creanga.

Cele doua inca nu terminasera schimbul de scuipat, cand mi se paru ca aud, asa, mai intai nedeslusit, apoi, din ce in ce mai clar, dinspre tei, niste versuri: „Unde esti, tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei/ Sa-i imparti in doua cete: ceata lesby, ceata gay?!”

„Lesbianism, mamaie! Lesbianism!”

„Amor feminin. Se termina cu ism. Zece litere”, spuse octogenara din fata mea. „Lesbianism, mamaie! Lesbianism!”, am exclamat resemnat. „L,E,S,B,I,A,N,I,S,M. Merge!”, murmura impasibila batranica, desigur, fara sa-mi arunce nici o privire. Cu tamplele fierbinti, m-am ridicat si am pornit prin ploaia mocaneasca.

Pentru prima data in viata mea, picaturile de ploaie imi pareau a fi picaturi de saliva.

Calin CIOBOTARI