Productie record de oameni fericiti

Ca nu sunt bani atat cat ne-am dori si cam cat ar vrea Guvernul sa aiba pentru acoperirea nevoilor e o certitudine. Se vede asta din traiul nostru de zi cu zi, din investitiile mult prea scazute care provin din capital autohton, din felul in care arata cele mai multe sosele, spitale, scoli.

Nu vorbesc despre exceptii – firme si persoane – care ori au dat un tun, doua si au facut bani cat pentru cinci-sase generatii de-acum inainte si nici despre cei care, avand inteligenta si vointa sa exploateze o idee, au devenit bogati peste noapte.

Alarmant este atunci cand realitatea e calcata in picioare si batjocorita de afirmatiile unor oficiali, care tin neaparat sa raporteze productii-record de oameni fericiti.

Imi aduc aminte cum se incapatana un ministru, cu o saptamana inaintea campaniei electorale pentru alegerile locale, sa ne convinga de faptul ca romanii o duc bine, dar ziaristii – zelosi in a denigra – si-au montat ochelari negri si nu vad, sub nici un chip, rozul din viata celor din jur.

Pentru ca s-ar putea spune – la filosofie sociala se pricepe toata lumea – iata cateva cifre care ne plaseaza exact acolo unde suntem si cu nivelul de trai, si cu speranta de viata, si cu demagogia politicienilor – in sprint dupa bunavointa electoratului.

Salariul minim din Romania este la mai putin de jumatate fata de cel din Slovacia si de trei ori mai mic in comparatie cu Cehia. Astfel, tara noastra se afla pe penultimul loc, intr-un clasament publicat de Oficiul statistic al Uniunii Europene – Eurostat.

Vecina noastra – voioasa de obicei, ca ne-a luat-o inainte – Bulgaria – ocupa ultimul loc, cu 61 de euro/luna, in timp ce romanii au un salariu minim pe economie de 69 de euro. Studiul european a inclus nu numai tarile membre ale Uniunii Europene, ci si pe cele candidate, inclusiv Turcia, precum si Statele Unite.

In privinta zonei Uniunii, largita, de la 1 mai, la 25 de tari, nivelul salarizarii minime este stabilit prin lege in 18 dintre aceste state: Belgia, Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia si Marea Britanie.

La nivelul statelor membre ale Uniunii, nivelul salariului minim se situeaza intre 121 de euro, in cazul Letoniei, si 1.403 euro/luna, in Luxemburg, in timp ce, in randul tarilor din afara spatiului, Turcia are cel mai mare salariu minim – de 240 de euro/luna. In Statele Unite, salariul minim inregistrat in prima luna a anului este de 727 de euro.

Conform datelor publicate de Eurostat, tarile care beneficiaza de un salariu minim de peste 1.000 de euro sunt Irlanda – 1.073 de euro, Marea Britanie – 1.083 de euro, Franta – 1.173 de euro, Belgia – 1.186 de euro, Olanda – 1.265 de euro si Luxemburg.

Grupa de mijloc cuprinde tari in care salariul minim se incadreaza intre 471 de euro – Slovenia – si 605 euro – Grecia.

Asadar, Romania si Bulgaria ocupa ultimele locuri si in privinta clasamentului puterii de cumparare – o unitate de masura care transforma salariul minim intr-o paritate a puterii de cumparare – PPC. Astfel, Bulgaria este pe ultimul loc, cu 186 unitati PPC, depasita de Romania, cu 219 PPC.

Pentru comparatie, Cehia are un nivel al indicelui PPC dublu fata de Romania – 439, iar Luxemburg are cel mai ridicat nivel – 1.237 unitati PPC. Pentru tarile din exteriorul granitelor Uniunii Europene, indicele este de 519 PPC pentru Turcia si de 797 PPC pentru Statele Unite.

Grav este ca la noi in jur de 10 procente dintre salariati sunt platiti cu salariul minim pe economie, comparativ cu Spania, de exemplu, in care doar 1% dintre angajati iau minimul din cat s-ar putea. In mod limpede, vinovatii pentru saracia romanilor nu sunt, fara echivoc, doar actualii oameni de la putere.

Au mai fost si altii cu fraiele tarii in mana si au fost mai preocupati de istorie decat de bunastarea conationalilor.

E greu sa te gandesti la stomacul gol al altuia cand al tau e burdusit cu tot ce-ti trece sau nu-ti trece prin minte. Un fapt este insa de remarcat si semnalat: suntem intre doua tururi de scrutin si, fara perdea, clasa politica e atat de preocupata de alegeri, incat orice dezbatere pe teme economice pare desueta.

Energia se risipeste pe declaratii politice si impunsaturi voit-simpatice, dar nimeni nu sufla o vorba despre traiul de zi cu zi al romanilor.

Ici si colo, cate o stire despre privatizarea Petrom, o alta despre cum a smecherit afaceritul Tender aceeasi companie Petrom –, dar cui ii pasa?, cate o scumpire de vara si goana dupa bani pentru concedii. Perioada cuprinsa intre aprilie si sfarsitul anului se poate considera pierduta pentru prosperitatea tarii. Lucrurile ori stagneaza, ori merg din inertie.

Se zbat particularii cinstiti si cu frica de fisc pentru a-si putea plati impozitele si salariile angajatilor, se mai agita elevii care dau examene si, in rest, de la vladica pana la opinca politicului – toata suflarea si-a inghetat actiunea in economie, dedicandu-se voluptoasei, dar paguboasei regine a acestei veri – stratagema politica.

Si ne mai miram ca, recunoastem sau nu, ramanem fudui, dar codasi in Europa primitoare, dar care, rigida de ea, pune prea multe conditii, nu?, pentru niste firi atat de simtitoare cum suntem noi.