Deficit sau inflatie?

Romania are toate sansele sa rateze tinta de inflatie pe anul 2004. Desi pare greu de crezut, oficialii BNR recunosc acest lucru, lansandu-se in declaratii pe aceasta tema. Tinta de inflatie a fost stabilita, la inceputul anului, la 9%.

Majoritatea analistilor economici au avut mari rezerve in ceea ce priveste realizarea acestui obiectiv, insa autoritatile erau convinse ca performantele economice pe primul semestru al anului vor permite reducerea inflatiei de la 14,1%, in 2003, la 9 % anul acesta.

Desi accentul a fost pus pe reducerea consumului, ca principala parghie de limitare a inflatiei, in acest moment exista unele temeri ca acest lucru nu a fost suficient. Cresterea fiscalitatii ca principala masura pentru echilibrarea bugetului si reducerea consumului nu au „facut fata” majorarii preturilor la energie: gaze naturale, energie termica, energie electrica si carburanti lichizi.

Reducerea ratei dobanzii in ultimii ani a determinat inevitabil o crestere a cererii de bunuri si servicii si o diminuare a ratei de economisire. Masurile luate de Banca Nationala, de reducere a nivelului de creditare a persoanelor fizice, nu au avut un efect major asupra comportamentului romanului, care este orientat tot mai mult spre consum.

In schimb, oferta de bunuri si servicii nu reuseste sa acopere aceasta cerere, atat sub aspect cantitativ, dar mai ales calitativ.

Aprecierea leului in raport cu valutele care formeaza cosul valutar – euro si dolarul american – a adus o contributie importanta la mentinerea sub control a preturilor, dar acest lucru a determinat cresterea importurilor intr-un ritm mult mai mare, comparativ cu exporturile.

Discrepanta foarte mare intre valoarea incorporata de produsele din import si cele exportate da, partial, nivelul de competitivitate al economiei romanesti.

Faptul ca Romania nu a beneficiat in ultimii 14 ani de o infuzie suficienta de capital de pe pietele internationale se reflecta, in prezent, in dezechilibrul dintre cererea si oferta de produse si servicii la nivel national.

Chiar daca economia romaneasca a fost recunoscuta ca o economie de piata functionala, statul are in continuare un rol important atat la nivel macroeconomic, cat si microeconomic. Prin unele decizii luate, statul este insa un factor care perturba mediul concurentional din economie (cazurile Bechtel, EADS si altele) si afecteaza nivelul de competitivitate al economiei.

O parte din tensiunile inflationiste determinate de acest dezechilibru a fost preluata de balanta comerciala a Romaniei. Atunci cand guverantii ne vorbesc despre reducerea inflatiei uita sau omit sa ne spuna si de cresterea ingrijoratoare a deficitului comercial.

Utilizarea cursului de schimb pentru a controla cresterea preturilor poate fi doar o solutie temporara, deoarece aprecierea excesiva a leului loveste in veniturile exportatorilor din Romania si stimuleaza intrarea de fonduri speculative.

Desi pe moment aceste fonduri pot ajuta la acoperirea deficitului de cont curent al Romaniei, in momentul in care conditiile de piata se vor schimba, retragerea acestora poate genera dezechilibre ale caror efecte macroeconomice vor fi greu de controlat.

Utilizarea fluctuatiei cursului de schimb poate avea si efecte inverse, deoarece o volatilitate ridicata ofera si posibilitatea unor castiguri mari, fapt ce poate conduce la o majorare a sumelor speculative intrate in tara.

Acest fenomen ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma pentru Guvern, deoarece Romania este privita ca sursa de profit doar din prisma speculatiilor financiare si mai putin ca un mediu propice pentru investitii in economia reala. Sumele care se apreciaza ca fiind intrate in scop speculativ depasesc nivelul de un miliard de dolari.

Din perspectiva convertibilitatii totale a leului si din cauza constrangerilor economice pe care le are tara noastra cu privire la imbunatatirea indicatorilor macroeconomici – inflatie, crestere economica, deficit bugetar si al balantei de cont curent, Romania trebuie sa faca fata in perioada urmatoare unei cresteri substantiale a speculatiilor financiare pe piata financiara.

In conditiile in care Romania ramane deficitara la capitolul investitii in economia reala, singurele parghii care raman la dispozitia factorilor de decizie sunt politica monetara si fiscala. Din acest punct de vedere, BNR va folosi cursul de schimb si rata dobanzii pentru controlul inflatiei in detrimentul balantei de cont curent.

In ceea ce priveste politica fiscala, o micsorare a fiscalitatii la nivelul persoanelor fizice ar avea ca efect imediat o inflamare a preturilor prin cresterea consumului, in timp ce o reducere a fiscalitatii la nivelul companiilor, prin reducerea impozitului pe profit si a obligatiilor bugetare aferente fortei de munca, ar putea sa stimuleze investitiile in economia reala atat din capital

autohton, cat si strain. Astfel, programul PSD-PUR cu privire la reducerea fiscalitatii asupra companiilor de la 25% la 19% este insuficient, iar oferta Aliantei DA cu privire la introducerea impozitului global cu cota unica de 16% pare de nerealizat la nivelul persoanelor fizice.

Indiferent cine va stabili politica economica pana in 2008, scopul Romaniei este integrarea in UE, motiv pentru care va trebui sa respecte angajamentele asumate. Din punct de vedere economic acest lucru inseamna doar sacrificii din partea populatiei.