România vrea să devină acționar la două terminale de gaze lichefiate din Grecia

​Două terminale plutitoare de gaze lichefiate din Grecia, unul în Volos și celălalt în Alexandroupolis, prezintă interes strategic pentru România, mai precis pentru transportatorul național de gaze Transgaz. „Terminalele de la Volos sau Alexandroupolis sunt de interes strategic pentru România și pentru regiune, în sensul diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale și consolidării securității energetice”, a răspuns Transgaz la întrebările HotNews.ro.

Transgaz spune că se află în procedură avansată pentru preluarea unei participații de 15% în consorțiul Mediterranean Gas care controlează proiectul Argo FSRU din portul grecesc Volos. „Transgaz se află în etapa finală de negociere a preluării unei participații în consorțiul Mediterranean Gas, care promovează proiectul Argo FSRU”, a răspuns Transgaz pentru HotNews.ro.

FSRU Argo este proiectat să furnizeze până la 5,2 miliarde metri cubi de gaze naturale, anual, ceea ce înseamnă aproximativ jumătate din consumul României, și ar urma să fie finalizat la începutul lui 2025. Companiile implicate în proiect sunt ExxonMobil LNG (SUA), Goldenport Shipping Management (Grecia) și Klaipedos Nafta (Lituania), potrivit Incomemagazine.ro

În ceea ce privește proiectul privind terminalului plutitor de LNG de la Alexandroupolis, lucrurile nu sunt foarte clare și nici Transgaz nu dorește să facă prea multe comentarii pe această temă.

România a ratat o primă ocazie de a deveni acționar la terminalul din Alexandroupolis

În luna aprilie a apărut în presa greacă informația potrivit căreia Transgaz ar putea să achiziționeze un pachet de acțiuni la Gastrade, consorţiul care administrează FSRU Alexandroupoli.

De ce ar face Transgaz o astfel de achiziție abia acum și de ce nu a intrat în acționariat când a fost format consorțiul? Legat de acest aspect, în ce măsură ar fi mai mari costurile de achiziție, dacă ar intra acum în acționariat, comparativ cu situația în care ar fi aderat la consorțiu în momentul inițial al formării sale?

La aceste întrebări, Transgaz a răspuns că „se abține, în acest moment, de la comentarii publice pe acest subiect”.

Transgaz a mai încercat în urmă cu câțiva ani să intre în acționariat, însă nu a avut susținerea Guvernului român.

România a mai avut ocazia, în urmă cu patru ani, de a se alătura acestui proiect din Grecia, terminalul plutitor FSRU (Floating Storage Regasification Unit) din Alexandroupolis, cu o capacitate de 5,5 miliarde metri cubi/an. Între timp, terminalul LNG a fost finalizat.

În acest proiect ar fi putut fi și România acționar, prin Romgaz, însă, din cauza unei decizii greșite a Ministerului Energiei, a fost scoasă din joc și înlocuită cu Bulgaria. În 2019, la inițiativa conducerii de atunci a Romgaz și prin decizie a Adunării Generale a Acționarilor, se aproba achiziționarea a 20%, în valoare de 13 milioane de euro, din acțiunile emise de compania Gastrade, care dezvoltă proiectul terminalului LNG Grecia, potrivit Digi24.ro.

În 2020, Consiliul de Administrație al Romgaz, format din persoane desemnate de fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a respins definitiv proiectul, considerându–l a nu fi „de actualitate”. Locul lăsat liber de Romgaz a fost ocupat de bulgari, prin Bulgartransgaz.

În prezent, terminalul este deținut și gestionat de Gastrade, un consorțiu format din operatorul bulgar al sistemului de transport de gaze Bulgartransgaz (20%), operatorul grec al sistemului de transport de gaze DESFA (20%), compania elenă de gaze DEPA (20%), investitorul grec în infrastructură Copelouzos Group (20%) și proprietarul cipriot al navelor GNL GasLog (20%).

Transgaz: Credem în sinergia operatorilor din Grecia, Bulgaria, România și Ungaria

Întrebată despre motivele pentru care ar dori să achiziționeze un pachet de acțiuni de la Gastrade, compania Transgaz a răspuns că Terminalele LNG din Grecia sunt proiecte strategice, de natură să consolideze securitatea energetică.

„Transgaz a fost inițiatorul și susținătorul constant, vocal și solid al Coridorului Vertical. Acest lucru fiind dovedit prin angajamentele onorate și prin spiritul de dialog constructiv, deschis, transparent în ceea ce privește promovarea și dezvoltarea Coridorului Vertical. Transgaz a crezut întotdeauna în sinergia Operatorilor de Sistem Tehnic din Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, care pot crea împreună un impact semnificativ în sporirea securității energetice nu numai a țărilor de origine a fiecărui OTS, dar și a regiunii și chiar a Uniunii Europene”, a spus Transgaz.

Potrivit companiei, operaționalizarea Coridorului Vertical va permite transportul gazelor dinspre sud spre nord și viceversa, prin intermediul sistemelor europene de transport de gaze naturale și GNL.

„În acest sens, terminalele de la Volos sau Alexandroupolis sunt de interes strategic pentru România și pentru regiune, în sensul diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale și consolidării securității energetice”, a precizat Transgaz.

Numărul terminalelor de gaze lichefiate din UE s-ar putea dubla

Înainte de războiul din Ucraina, Rusia exporta Europa 155 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an, reprezentând aproximativ 40% din consumul total de gaze de 412 miliarde de metri cubi. În 2022, au scăzut la circa 60 miliarde mc, iar în 2023, s-au înjumătățit față de anul precedent, ajungând la 28,3 miliarde metri cubi.

Pe măsură ce au scăzut importurile din Rusia, au început să se înmulțească terminalele pentru importurile de gaze lichefiate, în principal din SUA. Potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA), de la începutul războiului și până în august 2023, au apărut șase noi terminale, existând deja 21, crescând capacitatea pentru gaze lichefiate cu 36,5 miliarde metri cubi. Până în 2030, UE ar putea avea cu 19 terminale mai multe decât în 2022.

Dacă toate proiectele aflate în desfășurare vor fi finalizate, capacitatea UE de import de gaze lichefiate ar putea crește la aproape 350 de miliarde de metri cubi până la sfârșitul deceniului, de la doar 160 de miliarde de metri cubi în 2021, arată Reuters. Aceasta în condițiile în care cererea totală de gaze a UE va ajunge la 340 de miliarde de metri cubi până atunci, în scădere cu 19% față de 2021. Ar însemna ca întreaga capacitatea de gaze lichefiate a Europei să fie mai mare decât tot necesarul de consum din UE.