Vadim pe un drum fara intoarcere

Cu sau fara banii incasati, una dintre cele mai mari societati de imagine din lume, Arad Communication, a esuat lamentabil in afacerea cu Corneliu Vadim Tudor. Eyal Arad, un specialist de talie mondiala, consilier al lui Ariel Sharon, om in fata caruia se deschid usile Casei Albe, a fost inselat de liderul PRM si este silit sa-si treaca un dublu esec in C.V..

Vadim nici nu s-a schimbat si nici nu va castiga. Este momentul sa tragem linie peste unul dintre cele mai mediatizate contracte legate de anul electoral 2004 si sa vedem cu ce s-au ales protagonistii.

Cu aproape un an inainte de alegeri, Corneliu Vadim Tudor, prin intermediul unui prieten israelian, Nati Meir, a ajuns in contact cu Eyal Arad. Acesta a ezitat mult inainte de a semna un contract cu liderul unui partid extremist, anti-sistem si, culmea, cunoscut in lumea intreaga prin declaratiile cu caracter antisemit, lansate de-a lungul timpului.

Pentru a-l determina sa accepte sa devina consultantul sau in alegerile prezidentiale, Vadim a facut pe dracu-n patru. In decembrie anul trecut si in luna ianuarie a acestui an, a incercat sa se dea peste cap de trei ori si sa se transforme din broasca raioasa in porumbel al pacii. Le-a cerut iertare, verbal si apoi in scris, evreilor din lumea intreaga.

Reprezentantilor celorlalte partide pe care i-a calomniat, i-a jignit si i-a balacarit ani de zile. Reprezentantilor presei si societatii civile. A fortat ridicarea unei statui a lui Yitzhak Rabin in Brasov, care l-a scandalizat pana si pe artistul plastic care a creat-o. A organizat o vizita a unor tineri la Auschwitz. Si asa mai departe.

Scopul a fost unul singur: construirea unei alte imagini interne si externe, a sa si a Partidului Romania Mare.

Desi PRM reusise, printr-un concurs de imprejurari la care a contribuit decisiv PDSR si Ion Iliescu – ca sa nu mai vorbim de Emil Constantinescu, care s-a retras din cursa – sa obtina un sfert din locurile de parlamentari, in anul 2000, iar Vadim sa se califice in finala la prezidentiale – totusi, izolarea interna si externa continua sa functioneze ca o pecete negativa asupra formatiunii politice

si a Tribunului – cum ii place sa i se spuna. Pentru ca Eyal Arad sa poata interveni, intr-un singur an, si sa reuseasca sa spele imaginea PRM, era necesar nu numai un efort urias de imaginatie si inteligenta din partea strategului electoral, ci si de o intreaga operatiune convingatoare de prespalare. Prin autospalare. Pe care Vadim a initiat-o, dar fara succes.

Intrucat semnalele pe care le-a transmis au fost contradictorii. Si profund mincinoase. Lipsa de sinceritate a fost perceputa ca atare, nu numai de opinia publica interna si externa, ci si de propriul sau electorat. Fara a castiga in credibilitate si seriozitate, PRM si Vadim au reusit sa-si scurtcircuiteze in scurt timp propriul bazin electoral.

Contraperformantele au fost puse, conform unui stil cunoscut, nu pe seama greselilor personale. Pisica a fost aruncata in gradina strategului electoral care, vezi-Doamne, nu a stiut si nu s-a priceput sa-i carpeasca imaginea in tara si in lume.

Si, intrucat virtualii sponsori au simtit degringolada, banii nu au mai venit la partid pentru campania electorala, iar contractul cu Eyal Arad a ramas descoperit si din punct de vedere financiar. Vadim si-a inselat partenerul, nu l-a mai platit, iar atunci cand acesta a protestat in scris, l-a tras de urechi in declaratii publice si i-a batut obrazul, spunandu-i ca nu are rezultate.

In final, l-a ametit ca, totusi, va achita sumele restante. Ceea ce nu se va mai intampla niciodata.

In aceste conditii, singura solutie a lui Corneliu Vadim Tudor de a obtine, la parlamentare si prezidentiale, un rezultat cat de cat notabil – pornind de la cei 8,5-12 la suta, masurati de institutele de cercetare de piata – este sa revina, in forta, la limbajul anterior, asumandu-si – cu exceptia antisemitismului – toate mesajele care il calificasera drept lider extremist, conducand la izolarea

lui. La festivitatea de lansare a candidatilor PRM, el s-a dezlantuit, asumandu-si, din nou, imaginea de mascarici national, mascat in Tribun justitiar. Numai ca pe scena se aflau fel de fel de dubiosi, iar in sala nemultumitii aruncati de pe liste.

Dar, in deschidere, cu cateva zile inainte, el si-a permis sa atace intr-un mod incalificabil Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, insultand, in mod grav si repetat, cea mai puternica democratie a lumii, cu care Romania se afla intr-un parteneriat strategic consolidat. Si acesta este doar inceputul.

Intrarea in ring a lui Vadim va murdari, intr-un hal fara de hal, campania aflata in plina desfasurare. El a pornit pe un drum fara intoarcere. Si nu se stie cu ce rezultate.

Ramane de vazut, in aceste conditii, cum va mai putea functiona intelegerea facuta pe sub masa cu Adrian Nastase. Pentru atacarea simultana a lui Basescu. Si pentru sprijin in turul doi. Daca nu o va denunta rapid, Nastase s-ar putea sa devina o victima colaterala a lui C.V. Tudor.