Ce este SWIFT și de ce e dificil de scos Rusia din sistem / Compania a mai refuzat în trecut să aplice interdicții

​SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) este un conglomerat bancar fondat sub umbrela unei cooperative belgiene, fondată în 1973 de 239 de bănci din 15 țări. În trecut, Swift a rezistat apelurilor de a impune interdicții anumitor țări, descriindu-se ca fiind o instituție neutră.

Clubul bancar are sediul la La Hulpe, lângă Bruxelles.

În calitate de societate de tip cooperativă conform legislației belgiene, SWIFT este deținută de instituțiile financiare membre.

Băncile fondatoare s-au reunit pentru a rezolva o problemă comună: cum să poată transfera bani mai ușor între băncile din țări diferite, plăți de asemenea făcute în monede diferite.

Invazia recentă a Ucrainei de către Rusia a intensificat presiunea pentru sancţiuni economice mai dure asupra Moscovei, inclusiv posibila excludere a ţării din sistemul SWIFT. Deocamdată, Uniunea Europeană a aprobat sancțiuni „masive” împotriva Rusiei fără a ajunge însă până la a exclude țara din sistemul Swift.

De ce era nevoie de SFIWT?

În anii 1960, la Citibank Londra, ordinele de plată erau scrise de mână sau bătute la mașină pe un formular care apoi se împăturea, se punea într-un recipient și apoi se trimitea prin intermediul unui tub vidat la departamentul de autorizare/confirmare, situat la etajul de deasupra.

După o dimineață deosebit de încărcată, personalul din sala de operațiuni s-a trezit fără confirmarea necesară unor tranzacții. Un membru al personalului a mers la etajul doi pentru a vedea ce se întâmplase acolo și de ce nu mai vin aprobările.

Ce se întâmplase? Tubul de vid dintre cele două etaje se blocase, iar hârtiile rămâneau acolo. A fost nevoie de un om de serviciu care, cu ajutorul unei mături a deblocat tubul și astfel a fost restabilită procesarea plăților în întreaga Europă în acea zi. (Sursa)

Era clar că lucrurile trebuiau să avanseze, mai ales că anii ’70 au însemnat o explozie a comerțului mondial și a tranzacțiilor între state.

Toate băncile care au activitate internațională sunt membre acum în rețeaua SWIFT, iar fără codurile SWIFT, procesul de transfer al banilor ar fi mult mai lent, ineficient și chiar riscant.

Transferul SWIFT este o tranzacție financiară între două bănci din țări diferite. Banii nu sunt trimiși fizic, ci virtual, în baza unui mesaj transmis de o bancă către o alta. Astfel poți trimite bani oriunde în lume, în monede diferite.

De exemplu, dacă vrei să transferi bani unui prieten din Australia, este suficient să știi contul și banca acestuia. În baza acestor informații, banca ta va transmite un mesaj băncii lui, care imediat ce îl recepționează, debitează banii în contul prietenului tău.

Pare simplu, dar în spatele acestui sistem de mesagerie se află alte mecanisme prin care se face transferul real al fondurilor, gestionate de oameni. Iar asta înseamnă costuri adăugate și timp.

Într-un fel, SWIFT e pentru bănci ceea ce IBAN-ul este pentru noi. SWIFT identifică fiecare bancă, iar IBAN-ul identifică fiecare persoană fizică.

Toate băncile care sunt interconectate prin rețeaua SWIFT primesc un cod de identificare format din 8 sau 11 caractere. Este, dacă vreți, o adresa electronică la care băncile primesc mesaje pentru a face transferuri de bani. Asta înseamnă că atunci când trimiți bani în străinătate trebuie să știi codul SWIFT sau BIC, așa cum mai este numit, al băncii unde se face transferul.

Primele patru cifre ale codului SWIFT indică numele băncii, următoarele două reprezintă codul internațional al țării, iar ultimele, codul localității. În cazul în care codul are 11 caractere, ultimele dintre acestea reprezintă o anumită sucursală a băncii.

De notat că SWIFT nu facilitează transferul de fonduri, ci trimite ordine de plată, care trebuie decontate. Începând cu 2018, aproximativ jumătate din toate plățile transfrontaliere de mare valoare din întreaga lume au folosit rețeaua SWIFT.

În 2018, SWIFT a fost criticat pentru ineficiența sa, Financial Times scriind că transferurile „trec frecvent prin mai multe bănci înainte de a ajunge la destinație, ceea ce le face consumatoare de timp, costisitoare și lipsite de transparență”.

Rețeaua SWIFT este rulată din trei centre de date, situate în Statele Unite, Țările de Jos și Elveția. Aceste centre diseminează între ele informații în timp real. În cazul unei defecțiuni la unul dintre centrele de date, un altul preia traficul întregii rețele. SWIFT folosește cabluri de comunicații submarine pentru a-și transmite datele.

Der Spiegel scria în septembrie 2013 că Agenția Națională de Securitate (NSA) monitorizează pe scară largă tranzacțiile bancare prin SWIFT. NSA ar fi interceptat și chiar copiat date din rețeaua SWIFT, conform documentelor scurse de Edward Snowden.

De ce nu poate fi scoasă Rusia din sistem?

Unul dintre motive este că impactul asupra afacerilor rusești ar putea să nu fie atât de grav. Șeful unei mari bănci rusești, VTB, a declarat recent că ar putea folosi alte canale pentru plăți, cum ar fi telefoane, aplicații de mesagerie sau e-mailuri. De asemenea, băncile rusești ar putea, de asemenea, să direcționeze plățile prin țări care nu au impus sancțiuni, cum ar fi China, care și-a creat propriul sistem de plăți pentru a rivaliza cu SWIFT (Cips)

Mai sunt și alte alternative la SWIFT:

CIPS – dezvoltat de China, pentru tranzacții în moneda chineză

SFMS – dezvoltat de India

SPFS – dezvoltat de Rusia, compus în mare parte din bănci rusești

Ripple (protocol de plată) – produs blockchain de la Ripple Labs Inc. din Statele Unite

Stellar (rețea de plată) – produs blockchain de la Stellar Development Foundation din Statele Unite

INSTEX – dezvoltat de Uniunea Europeană, limitat la tranzacții non-USD pentru comerțul cu Iranul, în mare parte neutilizat și ineficient

Mai există, de asemenea, teama că ar putea afecta statutul dolarului american ca monedă de rezervă globală și ar putea accelera utilizarea criptomonedelor, scrie The Guardian.

Este Swift obligat să aplice sancțiuni economice?

Nu. În trecut, Swift a rezistat apelurilor de a impune interdicții anumitor țări, descriindu-se ca fiind o instituție neutră.

În august 2014, Regatul Unit a presat UE să blocheze utilizarea SWIFT de către Rusia ca sancțiune din cauza intervenției militare ruse în Ucraina. Cu toate acestea, SWIFT a refuzat solicitarea UE. În timpul actualei crizei ruso-ucrainene, SUA au discutat posibile sancțiuni preliminare împotriva Rusiei, dar au exclus eliminarea Rusiei din SWIFT. Țările europene sunt reticente, atât pentru că creditorii europeni dețineau cea mai mare parte a celor aproape 30 de miliarde de dolari din expunerea băncilor străine față de Rusia, cât și pentru că Rusia dezvoltase alternativa SPFS.

Tot în 2014, SWIFT a respins apelurile venite din partea activiștilor pro-palestinieni de a revoca accesul băncilor israeliene la rețeaua sa.

Dar în 2012, Uniunea Europeană a solicitat Swift să nu lucreze cu firmele iraniene și cu persoanele fizice sancționate în legătură cu programul nuclear al Teheranului. Atunci, SWIFT a deconectat toate băncile iraniene de la rețeaua sa internațională ca o sancțiune împotriva Iranului. Cu toate acestea, începând cu 2016, băncile iraniene care nu mai sunt pe listele internaționale de sancțiuni au fost reconectate.

Un purtător de cuvânt al Swift a refuzat să spună cum va răspunde organizația la orice sancțiuni impuse de SUA, scrie The Guardian.

SWIFT, un sistem imperfect

În 2016, un furt de 81 de milioane de dolari de la banca centrală din Bangladesh prin intermediul contului său la FED din New York a avut loc după ce hackerii au plasat un ordin de plată fals în softul SWIFT, potrivit New York Times.

În mai 2016, Banco del Austro (BDA) din Ecuador a dat în judecată pe Wells Fargo, după ce aceasta onorase cereri de transfer de fonduri de 12 milioane de dolari care fuseseră plasate de hoți.

În prima jumătate a anului 2016, o bancă ucraineană s-a plâns că a fost „compromisă” prin intermediul rețelei SWIFT și că a pierdut bani.