De ce se teme Adrian Nastase?

Disperat trebuie sa mai fi fost Adrian Nastase duminica seara. Nu neaparat pentru scorul mediocru al lui Mircea Geoana, care ii va fi gidilat superioritatea in raport cu firava rivalitate dintre ei, cit pentru celelalte semnale de prabusire primite din mai toata Romania. Falnicul sau PSD, atit de frumos impachetat mediatic, se scufunda ca o epava.

Primarii de sectoare, artileria usoara din Capitala, cadeau cu totii sub 50%, iar autorul marilor pomeni din Moldova, unul dintre fratii Sechelariu, un fel de stapin al Bacaului, gifiia caraghios in jurul a 30%, ca un debutant in politica.

Greu trebuie sa-i fi fost lui Adrian Nastase in aroganta sa de carton. Si totusi, in ciuda situatiei, goma sa de virf al cupolei l-a ajutat sa incerce un ultim demers. Nu s-a dus alaturi de cel sacrificat de PSD, in cortul din centrul Bucurestilor, ci la sediul partidului, de unde s-a grabit sa mai dea ceva. Exact ca Nicolae Ceausescu, in balcon, pe fuga.

O suta de lei pentru mamele cu al treilea copil. Si alta suta pentru toti muncitorii care au salariul minim pe economie, de parca si lui i-ar fi fost chemat elicopterul. Adrian Nastase a socotit ca mai poate repara ceva din infringere, anuntind populatia ca va dubla salariile in urmatorii patru ani. De asemenea, ca pensionarii vor primi si ei o pensie dubla.

A uitat sa le spuna doar de biletul gratuit la circ sau la cinema!

Ridicolul sefului de partid si prim-ministru (cu un rol in mai toate afacerile mandatului) nu a scapat electoratului. Adrian Nastase cel arogant, autorul unei Romanii peisagistice, in care nu suferea nimeni, nu cirtea nimeni, in vreme ce el si ai sai se imbogateau, a fost gata si de o umilinta maxima.

Numai si numai sa distraga atentia de la prabusirea esafodajului PSD si de la cresterea spectaculoasa a opozitiei.

S-a umilit Adrian Nastase in fata romanilor doar din dorinta de a compensa dezamagirea produsa? Eu, unul, ma indoiesc.

Il treceau fiorii reci ai groazei de partid. Dupa patru ani, o grupare preluata in plin succes politic este acum pe cale de a fi restituita initiatorului cu corabiile inecate, cu vitejii jumuliti de onoare si respectabilitate, cu increderea populatiei la genunchiul broastei.

Mai bogata in vile, lacuri, fabrici, conturi cu cifru, conturi in strainatate, dar cu mai putin respect din partea electoratului si cu un viitor politic pus serios la incercare.

Spaima lui Adrian Nastase, cea care l-a impins sa faca promisiunile stil Ceausescu, ascundea de fapt amenintarea unui decont politic. Nu vor trece multe zile dupa incheierea socotelilor finale de la locale si batrinii partidului vor incepe sa mormaie si sa stringa preocupati din buze.

Ce-a vrut asta, dom’le, cu Bobic, cu Adrian Sirbu, cu Bittner, cu Dan Andronic si cu toata gasca asta? Unde ne-a dus? Le-a rezolvat pe toate ale sale si si-a pus toti sacii in caruta, iar pe noi ne-a sfidat!

Ce vor spune colegii lui Adrian Nastase, cei care i-au urmarit de pe margine aventura politica? Si cum se va desfasura decontul?

Asta pare a fi marea neliniste ce se ascundea in promisiunea cu salariile si cu pensiile dublate, facuta duminica seara, cind la televizor se anunta numarul corabiilor scufundate.