Europa are propriul Puerto Rico: Romania

Europa are propriul Puerto Rico: Romania, stat care urmeaza sa devina membru al UE, dar care nu are o democratie potrivita si nici o economie de piata adecvata.

O colonie exploatata de vecinii mai puternici.

In toiul crizei din Kosovo, in luna mai 1999, premierul britanic Tony Blair se indrepta spre Bucuresti, capitala Romaniei, pentru a cere sprijin autoritatilor locale pentru interventia periculoasa a NATO in Serbia.

Primul-ministru britanic si-a uimit consilierii prin anuntul neasteptat facut in avion potrivit caruia va promite Romaniei devansarea aderarii la UE in schimbul sprijinului acordat NATO.

Pana in acel moment, aderarea Romaniei la UE parea un vis indepartat. Ministrii de externe ai principalelor state europene au considerat Romania o tara-problema, schilodita in permanenta de o brutala dictatura comunista.

Nicolae Ceausescu a fost executat in 1989 chiar de agentii sai, dar apoi acestia si-au impartit intre ei cele mai profitabile intreprinderi si bunuri ale statului. Gesturile facute in directia democratiei au fost deosebit de sovaielnice.

Adio comunism, bun venit capitalism – dar cei mai agili si mai neinduratori membri ai elitei de dinainte de 1989 continua sa traga sforile.

Ion Iliescu, presedintele Romaniei, tocmai fusese scos din functie pentru scurt timp in momentul in care Blair facea anuntul pentru Romania si aderarea la UE.

In anul 2000, in momentul in care el a fost reales, tara sa fusese invitata sa demareze negocierile pentru a deveni membru cu drepturi depline in UE. Bruxellesul a sperat ca, in schimb, partidul de guvernamant, PSD, se va transforma intr-o organizatie politica, moderata referitor la viziuni si pofte (dorinte).

Insa nu a avut loc o astfel de schimbare. Dar continua sa existe o asemanare stranie intre PSD si diferite partide din fosta Uniune Sovietica, partide care au renuntat la ideologia comunista dar s-au orientat catre o abordare de tip monopol a puterii si a proprietatilor.

Administratia, al carei prim tel este sa serveasca interesele partidului de guvernamant, are serioase dificultati in indeplinirea prevederilor din planul de aderare la UE.

Pana in aceasta luna, cand Bruxellesul isi va indrepta din nou atentia asupra Romaniei si probabil va acorda tarii statutul de economie de piata functionala, autoritatile europene nu au reusit sa gaseasca in Romania suficiente dovezi ale capitalismului occidental.

Conform unui raport elaborat de Parlamentul European, dat publicitatii in ianuarie, in Romania legile si drepturile omului sunt frecvent incalcate.

Autoarea raportului, baroana Emma Nicholson, raportorul european pentru Romania, a criticat coruptia, hartuirea jurnalistilor si vanzarea copiilor catre straini, actiuni care sunt supervizate de figuri politice de la nivel inalt.

Este, deci, greu de imaginat cum se vor putea indeplini criteriile cerute de UE, cum ar fi respectarea legilor, garantarea democratiei si alinierea la standardele si provocarile Uniunii.

Romania se indreapta spre calitatea de membru cu drepturi depline in 2007.

La fel ca in 1999 in problema Kosovo, problemele de securitate se pare ca sunt salvarea Romaniei si a ineficientei sale elite. Occidentul a privit cu atentie sporita spre aceasta tara dupa atacurile de la 11 septembrie din SUA.

Romania a oferit mai mult sprijin concret Marii Britanii si Statelor Unite in invazia si ocuparea Irakului decat orice alt stat european.

In timp ce Grecia si Turcia, vechi state membre ale NATO, adiacente Orientului Mijlociu, au refuzat sa se implice, acest regim a oferit bucuros o schimbare de imagine prin sprijinul acordat Marii Britanii si SUA, intr-o regiune in care acestea au putini aliati.

Franta si Germania au fost mahnite si ingrozite de pactul mefistofelic al lui Blair cu George W. Bush, dar este vorba de dependenta fata de rezervele de petrol ale Orientului Mijlociu: premierul roman Adrian Nastase nu a fost pedepsit pentru atlantismul extravagant.

In plus, pentru Franta, Italia si Germania, Romania reprezinta un important premiu economic pentru ca economiile acestor state stagneaza.

Reducerea barierelor tarifare, in conformitate cu cerintele UE, au permis un aflux de importuri in aceasta tara cu 22 de milioane de consumatori.

O parte dintre cele mai bune terenuri arabile din Europa au fost cumparate aici la preturi de nimic (italienii de exemplu sunt foarte ocupati in a cultiva grau si porumb modificat genetic).

Hypermarket-urile de tip Carrefour sau Selgros domina piata cumparaturilor. Pentru producatorii romani competitia este imposibila. Este greu de crezut cum ar putea Romania sa devina o economie de piata functionala cu produse ieftine, dar bune.

In schimb se pare ca soarta acestei tari este asemenea celei a statului Puerto Rico – o colonie exploatata de vecinii tip Goliat.

In trecut, in anii ’50, Romania a fost pradata de Uniunea Sovietica, cand cea mai mare partea a bunurilor transportabile erau incarcate in vagoane si duse catre Est.

Spre deosebire de sovietici, UE ia, dar si da. Numerosi oficiali, printre care si Jonathan Scheele, seful delegatiei Comisiei Europene, se pare ca doresc ca Romania sa aiba beneficii de pe urma aderarii la UE. Se doreste modernizarea infrastructurii si a economiei astfel incat sa devina competitive cu cele ale statelor membre UE.

Intentia este ca, prin alocarea unor fonduri de circa 6 miliarde de euro (4,1 miliarde lire sterline), sa se modernizeze infrastructura si economia tarii, astfel incat Romania sa poata intra in competitie cu actualii membri ai UE in domeniul economic de piata.

Dar alocarea fondurilor este de cele mai multe ori in mana politicienilor locali care domina dezvoltarea regionala a agentiilor si sunt preocupati de profiturile personale. Unii sunt de parere ca directionarea unei sume mari de bani pentru pregatirea tarii in vederea aderarii, avand si clauza potrivit careia suma trebuie cheltuita repede, este o stimulare uriasa a coruptiei.

Intr-adevar, in raportul realizat pe perioada iulie 2002 – iunie 2003 de catre Biroul European Anti-Frauda (OLAF), se specifica existenta a 123 de dosare de investigare in 13 state candidate, iar dintre acestea 49 se refera la Romania. OLAF nu a reusit sa-i aduca pe fraudatori in fata justitiei.

Aceasta este o decizie ce apartine autoritatilor legislative care sunt in mana guvernului. In cea mai mare parte a tarii, sistemul juridic este o mica afacere de familie a PSD si partidul a refuzat sa introduca masuri care sa elibereze sistemul juridic de interventia politicului.

Acest lucru se pare ca este suficient pentru ca Bruxellesul sa ameninte cu intreruperea negocierilor pentru aderarea la UE. In definitiv, este vorba de siguranta strazilor noastre, daca de exemplu un judecator corupt poate elibera un inalt oficial implicat in acordarea unor pasapoarte pentru femei, care apoi sunt trimise in Occident sa activeze in industria sexului.

Acum, multumita puternicului lobby realizat de premierul Nastase la Bruxelles, Romania nu este trasa la raspundere de abordarea cosmetica in reforma unui domeniu atat de vital. In schimb, anumiti oficiali europeni isi spun ca o transformare la standarde europene poate avea loc prin ignorarea guvernului.

Cuvantul magic este twinning: oficialii romani merg la departamentele de justitie si la tribunalele din statele europene, unde fac practica si invata, iar apoi revin in Romania pentru a implementa ce au invatat. Consultantii civili si functionarii sunt sprijiniti de europeni pentru a lucra in institutii asemenea Ministerului Justitiei din Romania.

La inceputul anului 2002 existau nu mai putin de 503 proiecte mixte in cele 13 state candidate. In 2003, Curtea Europeana de Audit a realizat o evaluare a programelor mixte si a ajuns la concluzia ca acestea au realizat un progres insuficient in implementarea legilor si reglementarilor UE.

Aderarea rapida la UE prin actualele mecanisme era destinata, de fapt, tarilor puternic industrializate, cu un sector al serviciilor foarte mare si dezvoltat. Romania are cel mai redus sector al serviciilor si cel mai ridicat procent al fortei de munca implicat in agricultura (46%) dintre toate statele candidate.

Ar fi fost mult mai bine daca UE s-ar fi concentrat asupra reformarii de la baza a departamentelor guvernamentale si a agentiilor cu ajutorul profesionistilor, care au fost eliminati fortat pentru ca au refuzat sa adopte standardele PSD in viata publica.

Romania este exemplul clasic al abordarii napoleonice a politicii externe de catre Blair. El lanseaza o politica indrazneata si refuza experienta acceptata, iar apoi atentia sa se orienteaza catre alte probleme si metoda (tactica) se clarifica.

In fata privirii fixe, dar satisfacute a agentilor imputerniciti ai UE, liderii opozitiei din Romania sunt hartuiti si se tem ca alegerile din Romania din luna noiembrie vor fi masluite.

Pentru PSD, miza este foarte mare: companii fantoma au fost deja aranjate pentru a lua comisioanele intermediarilor, milioane de euro ce urmeaza a fi canalizate catre Romania dupa 2005.

S-a discutat aprins pe tema implicarii puternice a UE in problemele interne ale tarii, implicare ce ar duce la consolidarea fragilei democratii. Este posibil ca Romania sa confirme insa aceasta axioma gresita a timpurilor noastre.

Articol difuzat de publicatia New Statesman, la 6 septembrie 2004, sub semnatura lui Tom Gallagher