Evenimentul Zilei: Ziaristii, inchisi de comunisti
Pe 4 iunie 1945, 14 jurnalisti, printre care Stelian Popescu, directorul de la „Universul“, si Pamfil Seicaru, directorul de la „Curentul“, au fost condamnati de noul regim „democrat“. Continuam astazi serialul dedicat disparitiei presei interbelice cu un episod dedicat procesului „ziaris tilor fascisti“. Imediat dupa 23 august 1944, prezenta militara a Armatei Rosii in Romania a radicalizat masele in cautarea si pedepsirea celor socotiti vinovati de consecintele nefaste ale razboiului.
„Comunistii si simpatizantiilor, multimea oportunistilor au fost cei care, intr-o atare conjunctura, au pus mana pe putere. Arhitecturile politice hotarate la Ialta au contat in sensul sprijinirii acestor curente. Printre cei dintai vizati de noile organisme au fost ziaristii. Mai ales aceia care, prin scris si atitudini publice, s-au plasat intre factorii de reala influenta. Aceia care au condus marile cotidiene – «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gandirea » – au fost considerati responsabili ai nationalismului, legionarismului, sustinatori ai hitlerismului si fascismului.
Ei au primit etichete de antisemiti, antisovietici, antidemocrati si au fost judecati drept criminali de razboi“, scrie Ioan Opris in „Procesul ziaristilor «nationalisti», 22 mai-4 iunie 1945“ (editura Albatros 1999), poate cel mai bun studiu al presei postbelice.
Aprilie 1945, judecati in procedura de urgenta
Primul semnal al epurarii care va urma a fost dat in octombrie 1944, cand cei mai importanti ziaristi si editori au fost exclusi din Sindicatul Ziaristilor Profesionisti.
Printre acestia se aflau cei care vor compune, la randul lor, lotul celor 14: Stelian Popescu, directorul „Universului“; Pamfil Seicaru, directorul „Curentului“; Ilie Radulescu, directorul „Poruncii Vremii“; Nichifor Crainic, fondator al „Gandirii“, dar si alte celebritati ale condeiului interbelic, precum Romulus Dianu, Romulus Seisanu, Ilie Radulescu, Radu Demetrescu- Gyr, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodos, Grigore Manoilescu, Pantelimon Vizirescu, Aurel Cosma, Vladimir Christi.
Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 i-a declarat pe toti acestia vinovati, fiind judecati in procedura de urgenta. Cu exceptia celor plecati din tara (Stelian Popescu, Pamfil Seicaru si Vladimir Christi), restul au fost arestati si judecati in regim de urgenta. Actul de acuzare – semnat de dr. Petru Groza si Gheorghe Tatarescu pe 17 mai 1945 – i-a gasit vinovati pentru ca „prin articolele de ziare, brosuri sau conferinte s-au pus in slujba propagandei fasciste sau hitleriste si au contribuit prin actiunea lor la sustinerea unui regim odios (.
..), la antrenarea Romaniei intr-o aventura dezastruoasa si prabusirea politica si militara a tarii“. Prin acest proces inceta libertatea presei din Romania. „Procesul ziaristilor a anuntat, mai evident ca orice alta decizie politica, incetarea oricarei libertati a presei. Putini intelectuali au sesizat, pe moment, fondul respectiv“, scrie Ioan Opris.
„VIPERE“ Jurnalistii, priviti „cu scarba si ura“
Procesul a fost prezidat de Alexandru Voitin, viitorul acuzator al lui Lucretiu Patrascanu, dar si autor de piese de teatru (unele cu un succes relativ important, precum „Procesul Horia“, piesa jucata pe scena Teatrului Bulandra, in regia lui Liviu Ciulei).
„Viperele“ era cel mai folosit apelativ la adresa jurnalistilor. „Cu scarba si ura priveste poporul roman la ei, cu ura si scarba privim boturile lor manjite cu sange“, sarja „democratul“ Miron Constantinescu. (Vlad Stoicescu)
INTERVIURILE HotNews.ro