Examenul de Bacalaureat 2011 si din anii '90 . Marile diferente de mentalitate si sistem

Pana in 2000, media obtinuta de un elev la Bacalaureat era aproape aceeasi cu cea pe care acelasi elev o obtinea in anii II si III la facultate. Din 2004, „BAC-ul si-a pierdut valoarea predictiva”, a declarat pentru HotNews.ro Mircea Miclea, psiholog si fost ministru al Educatiei. Acesta a explicat care sunt marile diferente dintre examenele sustinute de elevi in urma cu 20 de ani si Bacalaureatul cu promovabilitate de 44,47%: de la lucrarile sustinute de profesori la clasa si pana la decizia de a urma cursurile unei universitati straine.

Colaj / Sursa Foto: Agerpres

Cele mai importante 10 diferente majore sesizate de specialistii consultati de HotNews.ro

• Primul factor care a distorsionat lucrurile a fost faptul ca universitatile au renuntat la selectia pe baza de examen propriu, organizat intern
• S-au deteriorat practicile de evaluare curenta a elevilor in cadrul liceului si a scolii in general
• Studiile internationale zic asa: mersul la facultate a devenit o modalitate de prelungire a adolescentei
• In BAC-ul anilor ’90 se punea accentul pe cultura generala mai mult, erau subiecte mai vaste. Acum e din ce in ce mai usor
• In ultimii ani am observat venind spre facultate elevi foarte slab pregatiti, cu o insusire defectuoasa a regulilor gramaticale, care stau prost cu propozitia, cu virgula, care nu stiu sa alcatuiasca de fapt un discurs
• Universitatile de stat si particulare la un loc ofera 300.000 de locuri. (…) Ele au ignorat complet inclusiv trendul demografic, care din ’90 a inceput sa fie negativ.
• Acest trend negativ din anii ’90 deja a ajuns la cohorta universitara, grupul de varsta 18-24 de ani
• Universitatile sunt supradimensionate, ele trebuie sa se reajusteze in mod clar, altfel oricum vor sucomba
• In strainatate, de cateva decenii este tendinta de a nu mai merge la matematica si stiinte, si atunci universitatile din strainatate racoleaza oameni bine pregatiti din Europa de Est si ofera foarte multe facilitati
• Aceasta tendinta se va accentua. Vor oferi tot mai multe facilitati pentru tinerii mai ales din Europa de Est ca sa vina sa studieze la ei

Mircea Miclea, psiholog si fost ministru al Educatiei:

Mircea Miclea

Foto: Agerpres

Examene dure de intrare la facultate, anii ’90 / BAC-ul ca singura proba pentru universitate 2011

• Primul factor care a distorsionat lucrurile a fost faptul ca universitatile au renuntat la selectia pe baza de examen propriu, organizat intern, si au luat uneori exclusiv, alteori in mare parte, in calcul media de la Bacalaureat.
• Atunci, dintr-o data, presiunea pentru a obtine rezultate mai bune la Bacalaureat a crescut pe licee si a inceput o intrecere socialista intre licee pentru a da note cat mai mari si pentru a-si avantaja propriii elevi in admiterea la facultate. Asta a fost un factor care a schimbat lucrurile.

Pana in 2000 – 2002, Bacalaureatul arata valoarea elevului / Din 2004, examenul si-a pierdut predictivitatea

• A fost o perioada, am facut chiar o cercetare pe acest aspect, pana in 2000-2002 nota de la Bacalaureat corela mult mai bine cu media pe care elevii admisi la facultate o obtineau in anul al II-lea si al III-lea, decat nota de admitere de la facultate.
• Asta arata ca Bacalaureatul are valoare predictiva. Altfel spus, merita sa te bazezi pe el ca sa faci selectia in universitati.
• Am repetat analiza in 2004 si de atunci nu mai avea valoare predictiva nota de la Bacalaureat. Deci, cu alte cuvinte, media de la Bacalaureat se distorsionase, astfel incat nu mai prezicea notele din anii urmatori de studiu.
• In consecinta, daca cineva, de exemplu, avea note mari la BAC, te trezeai dupa aceea ca el avea note mici in anii universitari. Asta a fost al doilea factor care a schimbat lucrurile.

Notele obtinute la clasa s-au departat tot mai mult de valoarea elevului, in 20 de ani

• Al treilea factor: cred ca s-au deteriorat practicile de evaluare curenta a elevilor in cadrul liceului si a scolii in general.
• Altfel spus, cred ca profesorii au inceput sa evalueze tot mai permisiv performantele elevilor, dand note mult mai mari decat erau meritele si acceptand cu siguranta o mare doza de fraudare a extemporalelor, a tezelor.
• Spun lucrul acesta pentru ca altfel nu ne-am fi trezit cu un numar atat de mare de fraude sau de tentative de frauda la Bacalaureat. Ceea ce arata ca tu esti obisnuit sa copiezi; daca de-a lungul anilor de studii tu nu ai fi obisnuit sa copiezi, tu nu ai avea tentative atat de frecvente sa copiezi la Bacalaureat.
• Prin urmare, a fost o deteriorare a evaluarilor curente pe care le-au facut profesorii. Au notat mult mai relaxat si au creat in felul acesta o imagine falsa elevilor. Notele erau mai mari decat performantele reale.
• Cred ca este cauzata de scaderea calitatii resursei umane din invatamant si pentru ca resursa umana din invatamant era prost platita si atunci intelegea sa faca munca de proasta calitate. Deci, voi ne platiti prost, noi muncim prost. Si atunci au dat note mari.
• De aici este surpriza parintilor. Vad ca elevii lor, care erau de-a lungul anilor de studii cu note mari, vad ca au nota pe care o au la Bacalaureat.
• Cred ca daca nu se deteriorau practicile de evaluare pe parcursul anilor de studiu, atunci elevii ar fi avut o constiinta mai critica, mai lucida despre performantele lor. Ori li s-a aglutinat aceasta constiinta, li s-a estompat dat fiind faptul ca pentru performante relativ reduse primeau note relativ mari. Asta a fost al treilea factor care cred ca trebuie luat in seama.

Declicul din 2011: Supraveghetorii au inceput sa fie supravegheati

• Acum, ce s-a intamplat in acest an: nimic in plus decat ca s-au pus camere de luat vederi.
• Dar aceste camere au facut sa creasca, pe de o parte, sentimentul de teama sa nu fraudezi si probabilitatea de a descoperi frauda, iar pe de alta parte a crescut responsabilitatea celor care supravegheau, stiind ca la randul lor ei sunt supravegheati de camere de luat vederi.
• Si supraveghetorii au inceput sa fie supravegheati. Altfel nu a fost nicio mutatie, nici in curriculum, nici in nimic, si nu s-a intamplat o deterioare masiva a performantelor elevilor din ultimii ani.

Cum s-a nascut moda de a da la facultate: de la examene dure in anii ’90, la super-ofertele anilor 2000

• In anii ’90 nu erau atat de multi elevi care dadeau BAC-ul cu gandul de a se duce la facultate.
• Studiile internationale zic asa: mersul la facultate a devenit o modalitate de prelungire a adolescentei.
• Altfel spus, masificarea invatamantului superior a dus la acest fenomen. Majoritatea elevilor dintr-o clasa merg la facultati, la invatamantul superior, pentru ca accesul este foarte usor.
• Atunci, tu, chiar daca nu ai vrea sa mergi si socotesti ca ai alte deprinderi, devii atipic in cohorta ta, daca nu mergi. Altfel spus, este o modalitate de a pastra identitatea de generatie.
• Daca 90% dintr-o generatie vrea sa mearga la facultate, cei 10% care n-ar avea chef sa mearga se inscriu si ei, pentru ca sa aiba aceeasi identitate si ca sa-si prelungeasca intr-un fel adolescenta.
• Sunt analize cu ce se intampla nu numai in Romania, dar si in Olanda, Marea Britanie, care arata acest lucru.
• In anii ’90 era o mult mai mare diferentiere. Inca universitatile nu erau masificate ca acum, (tendinta de masificare nu este numai in Romania, este peste tot), dar a fost exploziva in Romania.

• La noi, odata au explodat si facultatile particulare si numarul de universitati de stat si atunci au ajuns cum este situatia de astazi, de exemplu, ca pentru 200.000 de absolventi de liceu (cati sunt cu totii, dintre care 112.000 au picat Bacul, 95.000 l-au luat). Universitatile de stat si particulare la un loc ofera 300.000 de locuri.
• Deci dincolo de aceasta situatie care a aparut la Bacalaureat, universitatile din Romania sunt supradimensionate.
• Ele au ignorat complet inclusiv trendul demografic, care din ’90 a inceput sa fie negativ. Iar acest trend negativ din anii ’90 deja a ajuns la cohorta universitara, grupul de varsta 18-24 de ani.
• Ori ignorand complet tendinta demografica, universitatile au continuat sa isi inmulteasca numarul de sectii si sa mareasca numarul de locuri disponibile.
• Chiar daca ar fi reusit la Bacalaureat toti cei care au absolvit liceul, 200.000 de elevi, avem cu 50% mai multe locuri la universitate decat absolventi de liceu. Prin urmare, universitatile sunt supradimensionate, ele trebuie sa se reajusteze in mod clar, altfel oricum vor sucomba.

Trendul de a pleca la universitate in Occident

• Se intampla urmatorul lucru, mai ales pentru stiinte – matematica, fizica, chimie, inginerie: de mai multe decenii, in Occident este o tendinta foarte clara de evitare a acestor discipline.
• Si atunci, in Occident este o criza substantiala de oameni care studiaza in universitatile de stiinte. Trebuie sa muncesti si mai mult acolo, e adevarat.
• De exemplu in Olanda era acum 2 ani un deficit de profesori de matematica de aproape 10.000, ceea ce este dramatic.
• In strainatate, de cateva decenii este tendinta de a nu mai merge la matematica si stiinte, si atunci universitatile din strainatate racoleaza oameni bine pregatiti din Europa de Est si ofera foarte multe facilitati pentru ca au aceasta nevoie pe care nu o pot satisface din resursele interne.
• Iar aceasta tendinta se va accentua. Vor oferi tot mai multe facilitati pentru tinerii mai ales din Europa de Est ca sa vina sa studieze la ei, in conditiile in care nevoile lor sunt in crestere, iar resursele lor sunt tot mai putine.

Munca in timpul facultatii: de la mentalitatea socialista ca doar studiem si nu muncim, din anii ’90, la o cultura organizationala

• Este o chestiune curenta la toti studentii din universitatile din strainatate. De regula, ai un part-time job, mai ales in universitatile americane, alaturi de faptul ca mergi la scoala.
• Nu au ce face (tinerii romani, n.red), practic se integreaza in tendrul care exista deja in aceste universitati. Mai ales in cele din SUA. Pentru ca taxele sunt destul de mari si, pe de alta parte, este o cultura organizationala sa si munceasca in momentul in care studiaza.
• Nu am date statistice pe tara noastra, dar am observat ca e in crestere tendinta aceasta si in Romania. Asta si pentru ca angajatorii cer experienta de munca atunci cand te angajeaza.
• Si atunci experienta de munca, chiar daca nu este neaparat in domeniul in care tu ai absolvit, iti este folositoare. In consecinta, sunt tot mai multi care fac voluntariat sau care se angajeaza.
• Iar in cazul ingineriilor, mai ales in IT, in automatizari-calculatoare, orice student care este bun are foarte multe oferte de a fi angajat deja din timpul studiilor.

• In anii ’90, industria de IT era foarte slab dezvoltata, toata industria din Romania se prabusea. Era o rata foarte mare de somaj, nu era o cerere cum este acum de forta de munca. Si atunci clar nici macar cei de la inginerie nu isi gaseau loc de munca. Pe masura ce s-a dezvoltat IT-ul au aparut situatii de genul acesta.
• Studentii din anii ’90 erau mai putini si inca aveau mentalitatea socialista, intr-un fel, ca doar studiem si nu muncim. Dar, pe de alta parte, nici oferta nu era. Deci chiar daca ai fi vrut, nu prea aveai unde. In ’93-’94-’95 erau eventual cateva buticuri care… Nu aparusera companiile serioase de IT care sa angajeze, nu se putea face outsourcing, etc.

De la meditatiile cu profesori universitari in anii ’90, la pregatirea suplimentara cu profesorii de la clasa

• Acum, unul dintre lucrurile care cred ca ar trebui sa se faca, pornind de la rezultatele din acest an, este de a organiza in mod clar After School-ul, cel putin cu functie remediala. De a face meditatii mai ales la anumite licee.
• Asta cred ca este una dintre masurile care trebuie luate de urgenta. Alocate sume suplimentare, se pot gasi solutii, astfel incat After Schoolul – deci meditatiile si pregatirea aceasta a elevilor dupa scoala – sa fie o chestiune care nu fie un caz izolat, ci o practica.
• Legea Educatiei permite After School-ul. Legea Educatiei spune ca se pot aloca bani pentru asa ceva, mai ales pentru grupurile defavorizate.

• In anii ’90, era practica de a face meditatii cu profesorii de la universitate, cu cei care erau si in comisiile de evaluare cand dadeai examenul de admitere la facultate.
• Si imi aduc aminte ca bataia, competitia era mai degraba sa fii meditat de un profesor de la universitate, pentru ca universitatile organizau admiterile dupa criteriile lor. Si atunci se faceau meditatii cu profesorii de liceu, dar nu cine stie ce. Cele mai multe erau cu cei de universitate.     

Anca Roman, profesor de Limba romana la Colegiul Gheorghe Lazar din Bucuresti:

• In BAC-ul anilor ’90 se punea accentul pe cultura generala mai mult, erau subiecte mai vaste. Acum e din ce in ce mai usor.
• Eu am dat, de exemplu, Bacalaureatul exact in anul 1990 in care am avut drept subiect Contributia lui Rebreanu la dezvoltarea limbii si literaturii romane. Ori asta insemna sa vorbesti despre toate operele lui.
• Acum ai cate un roman, o nuvela, un singur text de la fiecare. Pe urma, se faceau mult mai multi scriitori. Faceam Hasdeu, Cantemir, ceea ce nu se mai intampla. Mie mi se pare ca este din ce in ce mai usor si mai tehnic.
• Acum avem de-a face mai curand cu lucrul cu textul, pentru ca traim intr-o lume care merge catre specializare.

• Este normal sa nu treaca toata lumea la Bacalaureat, pentru ca desi este un examen pentru pregatire medie, este normal sa pice elevii nepregatiti.
• Nici nu invata toti, pentru ca s-au obisnuit cu acei ani cand se vindeau subiectele, cand faceau rost de ele.
• Elevii s-au si obisnuit cu ideea: copiem, facem rost, ne descurcam, ceea ce se pare ca nu s-a mai intamplat acum.

• In anii ’90 nu se punea problema sa faci rost de subiect, nu se gandea nimeni. Pe de alta parte, in anii ’90 mai erau si indicatiile acelea ca trebuie sa treaca toata lumea. Si atunci se mai inchideau ochii.

• In anii ’90, facultatea era singura sansa sa faci ceva. Daca nu, baietii plecau in armata, se angajau. Nu era o optiune sa nu dai la facultate. De aceea erau si concurentele acelea cu multi pe loc, nu erau facultati particulare, erau admiteri grele.
• Eu am dat o admitere la Litere de trei zile; trei examene am dat si acum se intra cu dosar.
• Erau copii care dadeau ani de zile examen sa intre la o facultate pentru ca nu intrau, erau locuri putine.
• Deci nu exista optiune, trebuia sa inveti. Nu aveai ce sa faci.

Supraveghere in anii ’90:

• Nu am avut camere de luat vederi ca azi, dar erau doi profesori in clasa, supraveghere pe hol de asemenea. Nu aveai voie sa mergi la baie, imi amintesc, adica ai intrat in examen, stai acolo trei ore.  
• Eu am facut liceul pedagogic unde lucrurile depindeau foarte mult de medie ca sa ai o repartitie buna dupa si chiar au fost serioase examenele.

Plecarea elitelor la studiu in Occident:

• De la colegiul nostru pleaca foarte multi in afara si asta ii face sa invete, pentru ca au fost conditionati de medie. Dar este vorba doar de elite.
• Nu pleaca la o universitate in strainatate oricine. Elitele vor invata acum ca si altadata.
• In ultimii ani, au plecat totusi in afara la studiu cu siguranta mai multi decat inainte de 2007. Putem vorbi de un trend.
• Si atunci acesti copii sunt conditionati de acele universitati cu notele de la BAC, iar ei chiar o iau in serios, pentru ca altfel nu sunt acceptati.
• Stiu pe cineva care trebuia sa ia peste 9. A luat 9.50, dar a invatat de a rupt.

Cei care pleaca sa se angajeze in afara ca sa isi sustina studiile:

• Este normal, acolo asa este sistemul. Te angajezi part-time si iti platesti cazarea in campus.
• S-a schimbat ideea de vacanta de facultate de patru ani. Cine pleaca fara bursa sau fara sustinere de la parinti se gandeste si la angajare. Dar este firesc.
• Si in anii ’90 erau studenti care se angajau, dar pe salarii foarte mici si slujbe temporare. Destul de putini insa fata de astazi.

Pregatirea elevilor dupa orele de scoala, cu elevii de la clasa:

• Eu am facut pregatire suplimentara la scoala cu elevii si fac de cativa ani incoace. Putem vorbi de inceputul unui fenomen.
• Eu am facut-o pentru ca vreau sa-i ajut. Eu chiar nu fac meditatii acasa pentru Bacalaureat. Am zis ca este suficient sa fac la scoala si se intampla la foarte multe materii. Profesorii fac astfel de pregatiri, iar elevii vor sa vina pentru ca este in interesul lor. 

Ion Dur

Foto: Sibiu7.com

Ion Dur, decan al Facultatii de Jurnalism din Sibiu:

• In ultimii ani, am observat, din promotiile care sosesc la Facultatea de Jurnalistica, ca elevii au un caracter hibrid unde se conjuga punctele de jos cu punctele de sus.
• Adica elevi foarte slab pregatiti, cu o insusire defectuoasa a regulilor gramaticale, care stau prost cu propozitia, cu virgula, care nu stiu sa alcatuiasca de fapt un discurs.
• Sunt predispusi de fapt la limbajul pe care il stim si pe care il intretine cumva si media, cu limbajul acesta al SMS-ului, limbajul prescurtat, stenografiat, o stenograma de proasta factura. Prin urmare, cu o pregatire filologica slaba si o pregatire in ceea ce priveste informatia literara, de istorie a literaturii foarte slaba, de proasta calitate.
• In schimb, surprinzator, vin si elevi care sunt extraordinar de bine pregatiti, aproape ca depasesc varfurile din anii precedenti. Sunt practic buzele prapastiei si de sus si de jos, amestecati.
• Nu mai pun la socoteala si alte segmente ale cunostintelor care pentru un jurnalist sunt esentiale, care tin de istorie, de geografie, care tin de ceea ce inseamna gandire logica. Am impresia ca notiuni de psihologie si de logica, de ceea ce inseamna un discurs sanatos logic vorbind sunt prea putin asimilate in liceu, prea putine exercitii facute.
• Comparatia cu anii ’90 schioapata putin, pentru ca atunci noi am avut examene de admitere la jurnalism.
• In primele promotii au fost examene la cinci discipline cu intrebari din cinci discipline, istorie, filosofie, geografie, limba si literatura, prin urmare era un filtru foarte serios care trimitea la ceea ce inseamna viitoarele competente ale unui gazetar.
• S-au mai imputinat intrebarile la admitere, au disparut dupa aceea complet din filtrul acesta de admitere pentru ca.. Eu maine as introduce examen de admitere, din nou, si unul foarte serios.
• Insa suntem dezavantajati fata de majoritatea institutiilor de invatamant care pregatesc si gazetari si care admit pe baza de dosare. Si atunci fara indoiala ca te intereseaza si cine vine catre tine, poti sa ramai cu examenul, dar fara candidati.
• Multi dintre studentii care vin nu si-au autoevaluat de fapt atitudinile, nu stiu de altfel ce inseamna sa fii publicist, sa fii ziarist.
• Sunt incantati extraordinar cu euforia aceasta a omului care apare la televizor, se vad dintr-o data vedete, habar nu au ce inseamna sa ajungi pana acolo, ca e un capat de drum pentru care iti trebuie foarte multe.

​Constribuie si tu la aceasta dezbatere: care crezi ca sunt diferentele notabile dintre BAC-ul 2011 si BAC-ul anilor ’90?

Citeste si:

• Bacalaureat 2011. Declicul