Guvernul Disperarii Nationale

Fara doar si poate, Guvernul este disperat. A construit bugetul luand in considerare date macroeconomice complet rupte de realitate iar acum, cei care conduc Romania realizeaza ca lucrurile stau cu adevarat prost si ca singurele masuri pe care le pot lua pentru a pastra deficitul bugetar in termenii conveniti cu FMI sunt cresterea incasarilor la buget (indiferent in ce mod) si scaderea cheltuielilor acolo unde este posibil si asta fara a supara sindicatele.

Pentru a intelege exact care este situatia, sa facem facem apel la istorie. In perioada 1992-1996, guvernul d-lui Vacaroiu (acest Hagi al finantelor – un prim ministru de o incompetenta crasa) a raportat o crestere economica record la momentul respectiv, insa aceasta crestere era nesustenabila din moment ce s-a realizat cu pretul cresterii stocurilor si a arieratelor iar preturile administrate (carburanti, gaze, energie electrica, etc) au fost tinute strict sub control din considerente sociale.

Prin 1995 era evident ca PSD (PDSR la momentul respectiv) va pierde alegerile in fata CDR si prin urmare, nu avea nici un motiv sa mai faca ceva pentru indreptarea situatiei.

In anii urmatori, sub conducerea CDR, economia a facut implozie datorita tensiunilor acumulate in guvernarea anterioara numai ca cei care au platit nu au fost Vacaroiu & co ci Ciorbea & PNT. Daca va mai amintiti, cursul de schimb a crescut brusc, economia s-a contractat puternic, gunoiul din sistemul bancar a iesit la iveala iar preturile administrate nu au mai putut fi tinute sub control. Toate acestea s-au intamplat in primul rand datorita modului inconstient in care Guvernul Vacaroiu a administrat tara (asta nu inseamna ca guvernele CDR nu au avut si ele partea lor de vina).

Sa discutam putin si de guvernarea Tariceanu. In ultimii doi ani, pentru a se mentine la putere, dl Tariceanu a jucat asa cum i-a cantat PSD-ul, iar pretul este platit acum de noi. S-au marit intr-o veselie pensiile, salariile, aparatul de stat s-a ingrasat peste masura si s-a ajuns la situatia ca aproape jumatate din locuitorii tarii sa devina asistati social.

Cat timp economia a „duduit”, aceste cresteri au putut fi sustinute de la buget insa acum, veniturile bugetare scad vazand cu ochii iar toate compromisurile facute in anii trecuti se sparg in capul actualului Guvern. In acest moment nu mai poti scadea salariile si pensiile iar singurul mod in care te poti asigura ca bugetul nu intra in faliment este sa cresti taxele.

In negocierile cu FMI, autoritatile romane au insistat pe mentinerea la acelasi nivel a TVA si a cotei unice insa cu ce pret? Masurile pe care Guvernul doreste sa le ia in perioada urmatoare sunt menite sa cocoseze si mai mult mediul privat si in special sectorul IMM iar masura care reprezinta cireasa de pe tort este impozitul forfetar pe care companiile trebuie sa il plateasca, indiferent daca au pierderi sau nu.

Sa ne intelegem, sunt constient ca Guvernul are nevoie de bani si ca trebuie sa ii obtina de undeva, insa modul in care guvernantii inteleg sa “managerieze” bugetul este mai mult decat discutabil.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Khris, un blog cu atitudine.