Ministrul, intre sluga şi hotie (de Florian Bichir)
Imunitatea ministeriala a inceput sa semene cu o platosa, cu un cec in alb sau, mai bine zis, cu indulgentele papale care-ti stergeau automat orice pacat sau fapta savarsita.
Asta pentru ca, luni, Curtea Constitutionala a decis ca Ministerul Public va sesiza Camera Deputatilor sau Senatul, dupa caz, pentru a cere urmarirea penala a membrilor si fostilor membri ai guvernului care la data sesizarii au si calitatea de deputat sau senator. Cum, de-a lungul scurtei istorii parlamentare postrevolutionare, am avut de-a face cu un singur caz de ridicare a imunitatii – Gabriel Bivolaru – este greu de crezut ca acest lucru se va repeta.
In acelasi spirit de clica, de casta care nu se supune niciunei reguli, fiind imuna la lege, ieri parlamentul a decis modificarea Legii raspunderii ministeriale. Mai exact, deputatii au adoptat cu 188 de voturi „pentru“, 63 de voturi „impotriva“ si 3 abtineri proiectul de lege prin care se poate declansa inceperea urmaririi penale impotriva ministrilor care sunt parlamentari numai cu aprobarea legislativului, desi reprezentantii PDL s-au opus. Mai pe romaneste, daca ai fost ministru poti sa stai linistit, nu vei pati nimic indiferent cat de mult ai furat sau cine stie ce combinatii ai facut.
Te vor judeca colegii tai parlamentarii, vorba Elenei Ceausescu… In fapt, este vorba despre o alta contrareplica data lui Traian Basescu. Daca, pana acum, presedintele putea cere cercetarea unui ministru, acum este nevoie de avizul Camerei din care face parte respectivul. Aviz care va veni la Sfantu’ asteapta! Termenul ministru vine din latina si insemna initial servitor, adica sluga ce te servea la masa, iar ulterior a devenit „servitorul statului sau sluga interesului public“.
Astazi, in Romania termenul de ministru poate fi atribuit unui gangster care, dupa ce si-a acoperit spatele printr-un mandat de parlamentar, ajunge in executiv. Si nu va da niciodata socoteala pentru faptele sale oricat de josnice sau ticaloase ar fi. A fi azi ministru este visul oricarui delincvent, care ar da orice sa nu fie pedepsit pentru infractiunile sale. Un fel de drog al puscariasilor, un ecstasy al detinutilor.
Acum sa vedeti afaceri, combinatii! Ce termopane din China, ce slanina cu tuica? Milioane de euro, daca tot s-a dat drumul la imunitati. Bani seriosi, nu jucarie! Daca, pana acum, ministrii mai aveau un pic de frica pentru ca puteau fi trimisi in judecata de presedinte, aceasta bariera a cazut si ea. S-a dat drumul la furat legal, iar ca niciodata mai mult devine actuala declaratia lui Basescu: „Coruptia sta la masa cu executivul“.
Intr-o tara normala, un ministru acuzat de coruptie se pune imediat la dispozitia autoritatilor pentru a-si demonstra nevinovatia, pentru a-si apara onoarea si cariera politica. Demnitatea lui si a familiei sale. La noi, ministrul acuzat isi cauta scuze, se pune la adapostul imunitatii, tipa la televiziune ca e persecutat politic, iar plozii isi freaca mainile de bucurie ca „tata e baiet destept si a pus-o de bani“.
In timp ce unii au invatat sa fie sluga, la noi se comporta precum feudalii cu iobagii.