O saptamana din viata unui roman, student in primul an la Universitatea Essex, in Marea Britanie. Ce l-a marcat cel mai puternic
Alin Popescu (19 ani) a absolvit anul acesta Colegiul National „Gheorghe Lazar” din Bucuresti, a trecut peste BAC-ul cu cele mai slabe rezultate din ultimii 20 de ani si acum este student in Marea Britanie. Dupa inceperea cursurilor, a povestit pentru HotNews.ro care sunt primele impresii de la o facultate din strainatate. Interesanta este perceptia unui adolescent care trece dintr-un sistem sub-performant intr-un sistem universitar recunoscut. „Cei de la lecture sunt niste somitati; oameni cu CV-uri impresionante care reusesc sa tina un amfiteatru intreg cu ochii si urechile pe ei timp de o ora”, povesteste Alin Popescu.
- Vezi orarul unui student la University of Essex
- „Vin dintr-un sistem in care mi s-a spus tot timpul foarte exact ce trebuie sa fac si acum am ajuns intr-un loc unde mi se da o biblioteca uriasa si o lista de 40 de pagini doar cu titluri de carti pe care ar fi bine sa arunc un ochi”.
- „Voi sublinia cele doua aspecte care m-au marcat cel mai puternic: primul este libertatea generala pe care o am, cel de-al doilea este atmosfera internationala”
Alin Popescu studiaza Politica Internationala la University of Essex, din orasul Colchester.
„Essex – prima impresie
Campusul Essex
Foto: Arhiva personala
(…) Prima vizita prin campus mi-a facut impresia unui mic orasel studentesc unde ai cam orice ti-ai putea dori: cafenele, spatii verzi cu pomi si lacuri, o biblioteca uriasa, cluburi, puburi, magazine, etc. De asemenea sunt cateva autobuze care te duc in aproximativ 20 de minute in orasul Colchester unde gasesti absolut orice vrei.
Ceea ce m-a impresionat insa foarte tare este atmosfera internationala care da viata acestui orasel studentesc. Faptul ca sunt mii de studenti din absolut toate colturile lumii care te inconjoara si te incarca la fiecare intalnire cu putin din cultura lor este deosebit de interesant pentru un roman obisnuit cu o cu totul altfel de societate.
Cazarea este foarte buna. Stau chiar in campus, foarte aproape de cladirile unde am cursuri, ceea ce ma ajuta foarte mult. (…) Am propria baie, o camera mare si o bucatarie pe care o impart cu inca 5 colegi (genul asta de cazare trece de 100 de lire pe saptamana). Cu asemenea conditii chiar nu pot sa ma plang, dar am auzit colegi care nu au aceleasi facilitati si care se cam plang de aspecte precum: o baie la 7 oameni; o bucatarie la 14; camere inghesuite; etc.
Fresher’s Week
Prima saptamana se numeste sugestiv “Fresher’s Week” (saptamana bobocilor) si este organizata ca un party continuu ce tine 7 zile. Zeci de evenimente, petreceri si tot felul de activitati bine organizate fac din prima saptamana o experienta inedita menita sa lege prietenii, sa ii ajute pe boboci sa se acomodeze mai bine si, nu in ultimul rand, sa le ofere celorlalti studenti o saptamana plina de distractii inainte de Inceperea anului academic.
Distractia e peste tot. Cluburile si barurile sunt pline noaptea, iar ziua sunt activitati organizate in fiecare cladire (petreceri de inceput de an la fiecare departament; targuri; jocuri de echipa; etc). Totusi cele mai bune petreceri sunt cele date in bucatariile comune care au destul de mult spatiu. Fiecare etaj are party-ul lui si toata lumea e bine primita oriunde s-ar duce.
Din pacate, din punct de vedere al fetelor trebuie sa recunosc superioritatea incontestabila a Romaniei pe care o stiu toti studentii de aici.Daca ii intrebi, stiu despre romani ca sunt petrecareti, ca au alcool tare si fete frumoase.
Un alt aspect demoralizator pentru petreceri aici sunt preturile. Totul este foarte scump, asa ca banii pentru distractie nu sunt prea multi. Daca te apuci sa transformi in lei fiecare lucru pe care ti-l iei, te ingrozesti. Cu toate astea, absolut toata lumea s-a distrat si atmosfera primei saptamani imi va ramane clar o amintire placuta.
Cursurile
Unul dintre amfiteatrele universitatii
Foto: Arhiva personala
Dupa ce s-a terminat “Fresher’s Week” au inceput cursurile. Orarul si absolut toate detaliile referitoare la cursuri (manuale, calendarul complet al anului academic, prezentari succinte cu fiecare curs din fiecare saptamana, recomandari pentru carti, etc) le pot accesa oricand printr-un portal pe internet numit MyEssex, la care am un user-name si o parola. Prin acest portal am si o adresa noua de e-mail de la facultate unde primesc zilnic mesaje interesante de la departamentele din care fac parte, dar si de la tot felul de societati in care m-am inscris. Tot prin acest portal imi primesc temele de la profesori si chiar pot gasi materiale de la cursuri precum prezentari power-point sau inregistrari.
Departamentul meu principal este “Government”; practic, modulul de Relatii Internationale in care am fost acceptat apartine acestui departament. Cele doua materii principale si obligatorii de la acest modul sunt “Introducere in Politica” si “Introducere in Relatii Internationale”. Pe langa acestea a trebuit sa imi mai aleg inca doua din care una imi era recomandata chiar in descrierea modulului “Introducere in Politica Europeana”. Toate aceste 3 materii apartin de departamentul “Government”.
Cea de-a patra insa este una pe care mi-am ales-o dintr-o lista de aproximativ 25 de materii din numeroase departamente. Alegerea mea a fost un curs de Istorie moderna (1776-1989) si astfel m-am afiliat si la departamentul de “Istorie”. Aici, fiecare departament e independent, are propria organizare si reputatie individuala de cea a universitatii.
Biblioteca
Foto: Arhiva personala
“Societatile” la care m-am referit mai devreme sunt un fel de “cercuri”, asa cum le numim in Romania, si cuprind absolut orice i-ar putea lega pe studentii de aici. De la societatile nationale (de romani, chinezi, africani, arabi, etc) la cele bazate pe hobby-uri (poezie, teatru, muzica, politica, etc). Toate aceste societati apartin de “Student’s Union”, care este ca un departament in sine al universtatii si de aceea organizarile, dar si fondurile alocate demonstreaza profesionalismul celor de la conducere. Intrarea intr-o societate se face printr-o taxa simbolica de 3 lire ce iti asigura pentru un an intreg un loc de membru.
Materiile (cele 4 mentionate mai sus) au fiecare cate 2 ore diferite (un lecture/curs si un seminar) si astfel pe saptamana eu am doar 8 ore. Trebuie sa recunosc faptul ca acest orar reprezinta poate cea mai radicala schimbare de la sistemul cu care am fost obisnuit. Cele 8 ore sunt programate cu grija pentru a nu se intersecta niciodata cu alte activitati si pentru a avea cel putin o ora libera intre ele.
Astfel, lunea am 2 lecture-uri: primul de la ora 13:00 pana la ora 14:00 la Relatii Internationale, iar al doilea la Politica Europeana, de la 17:00 la 18:00. Marti am zi libera, apoi miercuri incep cu un nou lecture, la “Introducere in Politica”, de la 10:00 pana la 11:00. Urmeaza o ora de pauza si apoi seminarul la aceeasi materie de la 12:00 la 13:00. Joia incep tot la 10:00 cu seminarul la Relatii International, apoi lecture la Istorie de la 12:00 si seminarul de Istorie de la 14:00. Vinerea am ultimul seminar, Politica Europeana, de la 17:00 la 18:00 si cam asta este orarul meu.
Diferenta dintre lecture/curs si seminar e uriasa. In primul rand, profesorii sunt foarte diferiti. Cei de la lecture sunt niste somitati: oameni cu CV-uri impresionante care reusesc sa tina un amfiteatru intreg cu ochii si urechile pe ei timp de o ora. Majoritatea sunt oameni cu notorietate in domeniul lor si unii chiar la nivel national. (Profesorul meu de Introducere in politica, Anthony King, este un cunoscut comentator politic si membru al “British Academy”). Profesorii de la seminarii sunt toti tineri, majoritatea straini, dar oameni pasionati ce vor sa ne motiveze sa invatam intr-un cadru foarte bine organizat.
La lecture poate sa vina oricine, deoarece nu se face nicio prezenta, iar capacitatea amfiteatrelor de aici e foarte mare. In timpul lor nu interactionezi cu profesorul, ci doar incerci sa iei cat mai multe notite. Seminariile sunt obligatorii (orice absenta iti scade din nota finala) si sunt organizate in grupuri de aproximativ 10 elevi care dezbat intr-un cadru organizat subiectul de la lecture si materialele pe care le-au avut de pregatit pentru saptamana respectiva.
Ce apare in plus sunt asa numitele “office hours”. Fiecare profesor de seminar trebuie sa isi rezerve saptamanal niste ore libere in care tu, ca student, te poti duce si cere ajutorul exact cum faci la o meditatie. Aceste “office hours” nu sunt obligatorii si de aceea trebuie sa iti anunti profesorul prin e-mail cand vrei sa te duci si cu ce problema, pentru ca acesta sa se pregateasca in prealabil. Desi nu sunt obligatorii, prezenta la aceste ore conteaza in ochii profesorilor si poate fi foarte folositoare mai ales cand redactezi un eseu sau un proiect.
Cladire pentru Lecture
Foto: Arhiva personala
Volumul materiei este urias, insa nu stiu cam cat la suta din ce trebuie sa citim este evaluat in examene. Ceea ce trebuie mentionat este accentual pe studiul invidual. Vin dintr-un sistem in care mi s-a spus tot timpul foarte exact ce trebuie sa fac si acum am ajuns intr-un loc unde mi se da o biblioteca uriasa si o lista de 40 de pagini doar cu titluri de carti pe care ar fi bine sa arunc un ochi. Pe langa acestea, am la fiecare materie cel putin 2 carti (de aproximativ 500 de pagini fiecare) ce au rol de manual. Asta inseamna ca aceste 8 carti trebuie citite integral pentru a spera la o nota buna in examene. Pe langa testele finale, care reprezinta 50% din medie, mai am la fiecare materie cate 3 sarcini (eseuri sau proiecte) ce reprezinta 40% din nota finala, iar ultimii 10% reprezinta activitatea in seminarii.
In concluzie, voi sublinia cele doua aspecte care m-au marcat cel mai puternic. Primul este libertatea generala pe care o am (imi organizez singur toata viata: de la cumparaturile saptamanale, la administrarea banilor pe termen mediu si lung, pana la invatat, care asa cum am amintit mai sus este facut de asa natura incat sa nu ti se ceara prea multe, ci sa ti se ofere oportunitati de a invata mai bine singur). Cel de-al doilea este atmosfera internationala care este intr-adevar ceva incredibil. Tineri din toate colturile lumii se muta in acest orasel studentesc pentru 3 ani si reusesc sa ia de aici, dar si sa lase tot, ceea ce face ca aceasta universitate sa fie mai buna pe an ce trece.
Mi-e foarte dor de Romania, dar ma simt norocos si privilegiat ca am oportunitatea sa imi petrec urmatorii 3 ani aici si sper sa aduc inapoi cat mai multe lucruri bune”.
Alin Popescu a absolvit anul acesta Colegiul National „Gheorghe Lazar” din Bucuresti si a fost acceptat la University of Essex, din orasul Colchester, unde urmeaza cursuri de Politica Internationala. Pentru finantarea studiilor, a ales un imprumut pe 25 de ani de la statul britanic.
„Suma ajunge la aproximativ 10.000 de lire dupa trei ani de facultate, in jurul a 3.500 de lire pe an. Eu va trebui sa o restitui pe parcurs de 25 de ani, este un termen impus de ei, timp in care ei mi-au fixat cate un salariu prag pentru fiecare tara (deci pot sa lucrez si in Anglia, si in Romania si in orice alta tara dupa ce termin universitatea)”, a explicat tanarul intr-un interviu acordat HotNews.ro.
„Daca trec peste acest salariu prag, trebuie sa incep sa le platesc lor datoria, cate 10% din salariul meu lunar, ca sa imi acopar banii imprumutati, iar daca in 25 de ani eu nu reusesc niciodata sa ating aceasta suma prag impusa de ei, sistemul lor considera ca am fost o investitie nefericita si imi anuleaza imprumutul, adica nu voi mai datora niciun ban”, a precizat Alin Popescu.
Referitor la decizia de a-si urma studiile in strainatate, acesta a declarat: „Plec in alta tara deoarece eu mi-am ales un domeniu pentru care perspectiva este mult mai buna intr-o universitate din strainatate. (…) Este vorba despre perspectiva de angajare. Pana la urma, eu ma gandesc ca o sa urmez o facultate pentru a-mi gasi un loc de munca bun. Nu fac o facultate doar de dragul facultatii”.
Citeste si:
- Studenta romanca in Coreea de Sud: Suntem tratati de profesori drept adultii de maine. Toate temele si exemplele abordate sunt alese din realitatea curenta, nu din vremuri demult apuse
- Absolventa de master in Cinematografie la Universitatea Kingston din Londra: Despre taxe, costuri de intretinere, modalitati de predare si diferenta majora intre sistemul romanesc si cel britanic
- Doctorand roman la MIT: Care este elementul central al sistemului american de invatamant
- Masterand roman in Astronomie la Universitatea Helsinki. Victor Solea: Am lucrat la o sonda spatiala a ESA care urmeaza sa fie lansata catre Mercur in 2014
- Primul semestru din viata de masterand roman la Universitatea Uppsala, Suedia. Cum se desfasoara cursurile, care sunt costurile de trai si ce inseamna o fratie
- Amalia Patterson, absolventa de master la Universitatea Carl von Ossietzky din Germania: Nu se pune atat de mult accentul pe teorie, ci pe modul in care gandesti sau in care ajungi la o solutie
INTERVIURILE HotNews.ro