Renasterea Rusiei

Razboiul din Georgia le-a demonstrat si celor mai entuziasti analisti proamericani sau adepti infocati ai axei Washington-Londra ca Rusia a redevenit o mare putere.

Ca ursul nu mai hiberneaza si ca si-a revenit dupa loviturile primite ca urmare a destramarii Uniunii Sovietice. Sub Vladimir Putin, Rusia si-a recapatat forta si este astazi comparabila cu URSS-ul din perioada Razboiului Rece. Putin a fost sincer cand a declarat cu ceva timp in urma ca, in viziunea sa, dizolvarea Uniunii Sovietice a fost „cel mai mare dezastru geo-politic al secolului XX“.

In plus, rusii si-au recapatat mandria, acea satisfactie imperiala si pravoslavnica. De mari cuceritori, de popor care poate influenta deciziile planetare. Nu degeaba, analistul Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru probleme de securitate nationala in administratia presedintelui democrat Jimmy Carter, scria in „Times“ ca „Rusia pare devotata notiunii ca ar trebui sa existe un fel de entitate supernationala, guvernata de la Kremlin, care ar trebui sa aiba in grija o mare parte dintre teritoriile fost sovietice. Aceasta atitudine se reflecta in parte in sentimentul intens nationalist care a patruns in elita politica a Rusiei. Vladimir Putin, fost presedinte si actual prim-ministru, merge pe acest val nationalist, exploatandu-l politic si propagandu-l in opinia publica ruseasca“.

In mod firesc, opinia publica romaneasca este solidara cu Georgia. Un stat mic, care a avut de suferit de-a lungul istoriei datorita vecinatatii cu Rusia, indiferent cum s-a numit de-a lungul vremii: Imperiul tarist sau URSS. Romanii ii simt si astazi pe rusi drept dusmani naturali, dupa cum ii numea Take Ionescu. Si este si normal, dupa 12 invazii, de la muscali, la mongoloizii sositi in al Doilea Razboi Mondial pe strazile micului Paris, cu ceasurile desteptatoare atarnand de gat. Rusofobia romaneasca a fost amplificata de regimul Ceausescu si face si astazi ravagii. Este deci normal sa fim macar afectiv solidari cu georgienii.

Dar, daca privim la rece, trebuie sa observam ca razboiul a inceput din cauza georgienilor. Nu comentam aici politica Rusiei de a organiza enclave etnice in toate tarile sau drepturile istorice ale Georgiei asupra Osetiei. Mihail Saakasvili a gresit. Unii sustin ca a fost chiar atras in cursa de serviciile secrete rusesti sa faca acest pas. Cert este ca presedintele georgian s-a grabit. Stia ca, daca tara sa va fi admisa in NATO, un conflict era imposibil. In plus, a crezut ca deschiderea Jocurilor Olimpice va acoperi, precum o cortina, conflictul din Caucaz. Rusii insa n-au glumit si, daca nu erau apelurile internationale, astazi intreaga Georgie era ocupata, iar Saakasvili conducea un guvern in exil.

In ciuda sprijinului international – evident doar declarativ -, la Tbilisi s-a asternut linistea. Ce parea un demers necesar si istoric s-a transformat intr-o drama. Georgia nu va mai fi, cel putin in viitorul apropriat, aceeasi. Rupii din Abhazia si Osetia de Sud au anuntat ca nu vor sa mai traiasca la un loc cu georgienii in acelasi stat. Poate Razboiul Rece nici nu s-a incheiat, asa cum am crezut.

EvZ.