Urat sfarsit de scoala

De fapt, anul scolar 2003-2004 se terminase dinaintea ultimelor zile de cursuri, de la sfarsitul saptamanii trecute. Desfasurarea testarii nationale a absolventilor de opt clase cat semestrul II inca era in desfasurare, pentru celelalte clase, a inchis, pur si simplu, scoala mai devreme.

Amagirea ministeriala, ca orarul va fi adaptat si ca testarea se da numai in cateva centre, s-a dovedit fara suport, asa cum prevazusem si semnalasem demult. Programul tuturor scolilor a fost dat peste cap, deoarece din toate scolile au fost mobilizati profesori pentru supraveghere, corectura, presedintie de comisii, ceea ce a anulat, practic, alte activitati.

Repetarea alegerilor locale intr-un mare numar de sectii amenajate in scoli a tinut spatii blocate cu materiale, a scurtat ore si a inghesuit examene, ceea ce a favorizat formalismul.

S-a adaugat prostul obicei, devenit regula, de incheiere a mediilor si predare a manualelor cu zile intregi inainte de sfarsitul anului scolar, astfel incat restul timpului, pierdut prin clase, s-a dovedit fara rost.

Pentru multi elevi, mai ales din clasele terminale

(a-VIII-a, a-XII-a), cursurile se terminasera si mai devreme, cu luni in urma, de cand se concentrasera numai asupra meditatiilor pentru examene si nu mai fusesera decat in trecere pe la scoala.

Toate clasele, mari si mici, pe parcursul intregului an scolar, fac ce fac si isi iau zile libere, cu de la sine putere, adica de la invatatori si diriginti si sub diverse pretexte: “Ziua Scolii”, 1 Iunie, actiuni anti (drog, fumat etc.

), dar mai ales excursii, organizate in zilele lucratoare de profesori care si-au facut o ocupatie constanta din a profita de comisioanele, indemnizatiile si gratuitatile primite in calitate de difuzori care le asigura agentiilor de turism debuseu in scoli.

De observat este in context faptul ca, in schimb, cadrele didactice nu valorifica aproape deloc timpul liber din week-end si facilitatile, chiar simbolice, oferite de vizite in grup la muzee, expozitii temporare, “zile ale portilor deschise” la institutii.

Sfarsitul anului scolar a fost uratit si de obisnuita “mahala”, afirmata zgomotos la poarta scolilor in perioada examenelor. De aceasta data, a fost vorba despre demascarea unei profesoare, care ar fi cerut mita in obiecte pretioase si costisitoare ca sa treaca un mare numar de elevi la corigenta. Cazul se afla in cercetarea celor in drept s-o faca.

Aici vom remarca doar aspectul neplacut al insirarii acuzatiilor, in gura mare, de catre mamele si elevele revoltate si neiertatoare – atentie! – abia in ultima clipa, cand s-au trezit ca au ramas cu cadourile cumparate, dar si cu aceleasi corigente. Faptele incriminate vor fi sau nu dovedite.

De gandit ar trebui sa dea faptul ca manifestarea lor – deocamdata, presupusa – a aparut si anul acesta, ca si in anii precedenti (vezi cazul aranjamentelor la bacalaureat, cel al diplomelor unor absolventi “trecuti” ca varsta) in legatura cu grupuri scolare ajunse in timp la o notorietate negativa si in ceea ce priveste nivelul elevilor care ajung acolo, si calitatea invataturii, si

a disciplinei, si a onestitatii profesorilor, inginerilor, maistrilor.

Urat si contrar pedagogiei a fost si modul in care cativa profesori din comisiile de corectare a lucrarilor de la testarea nationala au raspandit in mass-media “perle” de exprimare din lucrarile elevilor.

Probabil ca nu au fost decat vreo doi, care au raspuns nevoii cine stie carui corespondent judetean de agentie de presa, dornic sa se remarce si i-au dat cateva exemple, notate in timp ce corecta, iar acele exemple au fost repetate la televizor, dand impresia ca lucrarile au fost pline de asemenea mostre.

Chiar citate din caietele de insemnari ale profesorilor corectori, frazele mediatizate tot din lucrarile scrise, altfel spus, continutul unora din lucrari a fost facut public, fie si fragmentar, inainte de terminarea corectarii si anuntarea rezultatelor.

In acelasi context al mediatizarii, testarea din acest an a lasat impresia ca a fost un examen al bolnavilor imobilizati la pat si al unor detinuti silitori, ceea ce constituie o noutate fata de sesiunile trecute, cand astfel de examene pareau sa fie apanajul vedetelor play-back-ului.

O alta exagerare antipedagogica a acestui sfarsit de an scolar a constituit-o etalarea insistenta a cazului unui copil care a frecventat clasa I inca de la varsta prescolara, fiind gasit apt “de inspectori”, “de o comisie”(!?), ni se spune, sa intre, direct in clasa a II-a. Fortarea in sine, la aceasta varsta si in acest moment al formarii, poate avea urmari negative.

Legal, saltul peste o clasa de inceput a unui ciclu scolar nu este permis, fiind posibila numai promovarea odata a doua clase din interiorul ciclului. Si, la urma urmei, situatia poate sa fie doar a unui copil bine dezvoltat intelectual si cu un mediu familial propice, pus in situatia – cum se mai intampla, datorita programului unor gradinite – sa urmeze de doua ori grupa pregatitoare.

In astfel de imprejurari, e de inteles plictiseala copilului in fata unor rigori deja cunoscute lui si e de salutat ideea adultilor de a-i face loc sa vada cum e la scoala, insa nimic altceva.

Dincolo de cate un scandal de mahala si de exagerarea in bine sau in rau a unor banalitati, traditionala incheiere a anului scolar s-a evaporat. Serbarile, cu toata scoala stransa in careu, cu discursul directorului, cu impartirea coronitelor se pare ca au cazut in desuetudine ori au fost lovite de pauperitate.

In schimb, s-au impartit diplome – pe fuga, in clase – trase la xerox, pentru te miri ce si pentru toata lumea. Ideea colectivista si nivelatoare, de care tine si desfiintarea notelor la ciclul primar, impiedica dezvoltarea in spiritul competitiei, al scarii de valori si al cunoasterii de sine.

Se creeaza astfel premisele formarii unor generatii amorfe, mediocre, lipsa de evidentiere a personalitatilor putand avea efecte negative la nivelul evolutiei sociale.