VIDEO Derapaj grosolan la România TV după moartea jurnalistei Iulia Marin. Ciutacu: „Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine”

Postul România TV a avut, miercuri seara, un derapaj la adresa jurnalistei Iulia Marina de la Libertatea, care s-a stins din viață la doar 32 de ani, în emisiunea Punctul Culminant, moderată de Victor Ciutacu. Libertatea și GSP au scris despre modul în care televiziunea România TV a ales să prezinte știrea despre dispariția prematură a colegei lor. Realizatorul Victor Ciutacu a sugerat că ziarista nu ar fi trebuit să lucreze deoarece era „tulburată psihic”.

„Oamenii ăia sunt tulburați psihic, că nu vreau să spun mai mult decât atât, produceau materiale de presă”, a spus realizatorul Victor Ciutacu, miercuri seara, în timpul emisiunii de la România TV.

Victor Ciutacu, persoană care se autocaracterizează „extraordinar de deștept și ingrozitor de arogant”, a făcut referire și la un jurnalist de la GSP, aflat ca Libertatea în Grupul Ringier, că a avut „niște internări”

Libertatea a prezentat transctriptul emisiunii în care Ciutacu, alături de alți invitați din studio, Robert Turcescu, sociologul Mirel Palada și un general în rezervă, a emis diverse ….

În timpul tiradei lui Victor Ciutacu despre jurnalista Iulia Marin, punând la îndoială că angajata Libertatea ar fi putut face anchete de presă obiective în contextul depresiei pentru care se trata, pe burtiera România TV era titrat: „Cum au folosit-o și au lăsat-o să moară. Controversa decesului”.

Ciutacu a întrerupt emisiunea pentru Breaking News, anunțând moartea jurnalistei Libertatea, în timpul emisiunii din prime-time, în jurul orei 22:11, deși vestea despre dispariția prematură a tinerei făcuse înconjurul internetului de mai bine de 12 de ore, fiind cea mai citită știre a zilei de miercuri.

Redăm dialogul din platoul România TV, transcris de Libertatea și GSP.

CIUTACU: Mie mi-au sărit în ochi câteva chestiuni. M-am uitat astăzi în rețele sociale, o adevărată explozie. Băi, frate, o grămadă de cetățeni care se pretind a fi cel puțin prieteni cu ea. Unii dintre ei cunoștințe, următori și-așa mai departe. Toți plâng cu lacrimi de sânge, ceea ce e tradițional la povestea asta. Dar exact ca și în cazul Cristinei Țopescu, toți în ultima frază își aduc aminte că ar fi vrut să se vadă cu ea, să bea o cafea, dar soarta a fost crudă și n-au reușit. Și acum le pare rău de ea și-o vor păstra veșnic în amintire.

TURCESCU: N-am cunoscut-o, Dumnezeu s-o odihnească. I-am citit câteva articole, era un condei bun într-adevăr. Se simte când un om are și pasiune, și talentul de a scrie în meseria asta. O recunoșteai în scriitură. Acuma, cum să zic… Știi că un om suferă de depresie, de axientate, că nu e un moft. Mai sunt tot felul de puști teribiliști care folosesc cuvântul…

CIUTACU: A trecut de trei ori pe la Spitalul 9 în urma a trei tentative de suicid.

TURCESCU: Orice om știe că perioada acesta a unor Sărbători. Că e Paștele, că e Crăciunul, e foarte greu de îndurat de oameni care au astfel de probleme. Pentru că n-au familie, pentru că sunt singuri… Dacă ești un prieten adevărat și știi că un om de-al tău, sau chiar și-un șef dacă ești din redacție…

CIUTACU: Eeee… Aici o să ajung la punctul doi.

TURCESCU: Nu o inviți, mă. Vino, fă Paștele cu noi! Sau, ce mai faci Iulia?, Cum ești? și-așa mai departe. Poate femeia asta a suferit… Sunt o femeie singură, ce fac cu viața mea, am și problema asta pe care o am… (…) Înțeleg că ea era argeșeancă, piteșteancă, de-a mea.

CIUTACU: Și stătea undeva în fundul Militariului…

TURCESCU: Îți plătești o chirie care nu e mică, e de câteva sute de euro. E greu, e complicat. Dar dacă ești prieten cu un astfel de om nu te apuci și plângi după ce-a murit.

CIUTACU: Ipocrizia… Mă uitam, frate, sute de persoane care au tăguit-o. La ce mai folosește mortului? Să vadă că l-ați băgat în seamă. Dar mai mă întorc la o chestie care sigur nu mă va mai face foarte popular în breaslă, nici măcar nu sunt, dar o să insist să mă depopularizez și mai mult. Aceea a responsabilității angajatorului față de angajat și beneficiarul muncii lui, respectiv cititorul, privitorul și-așa mai departe. Băi, frate, fata asta făcea anchete de presă. Cu talent, din câte am înțeles și din câte am citit. Și destul de aplicată, tipul ăla de deontoloagă la virguliță.

PALADA: Conștiincioasă.

CIUTACU: Conștiincioasă. Fata asta făcea anchete după ce avusese trei tentative de suicid și trei intrări la Spitalul 9, la Obregia. Da? Nu-ți pui tu problema tu, ca angajator… Bun, fără să-i limitezi dreptul de muncă, Doamne ferește!, dacă fata aia e în deplinătatea facultăților mintale și dacă fata aia e în deplinătatea responsabilității de a-i pune niște anchete grele în brațe? Că nu știu, că poate Doamne ferește, dovadă că nu era stabilă psihic și emoțional că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Da. Ai vreo garanție, dincolo de scriitura corectă și de documentele prezentate, că ancheta aia e făcută în afara unei rătăciri, din desele rătăciri pe care le avea fata asta. Te întreb? E un al doilea caz în același trust de presă și n-am nicio problemă cu Tolontan. Nu mă apuc să-l învinovățesc acum. Dacă vă aduceți aminte acum vreun an de zile ăia de la Gazeta Sporturilor și de la Libertatea îl căutau pe … (n.r. – numele ziaristului de la GSP), jurnalist vechi, care tot așa plecase de acasă până la piață și nu s-a mai întors vreo trei zile. Pe …, mă rog, l-au găsit într-un apartament gol al soacrei sale. Și (n.r. – el) tot așa, cu niște internări avute. Oamenii ăia sunt tulburați psihic, că nu vreau să spun mai mult decât atât, produceau materiale de presă. Tu, ca angajator, nu-ți pui problema, bă, dăm drumul pe piață la ce produce omul ăsta? Dincolo de talent, dincolo de profesionalism.

PALADA: Politica editorială.

CIUTACU: Asta e peste politica editorială… (….) Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine. Din ce am văzut, fata părea să nu fie băgată în măgării, dar repet strict la nivel… Fata scria de vreo doi ani de zile și își descria experiențele din Spitalul 9 în urma tentativelor de suicid pe care le-a recunoștea ea în scris. (….) Mă pun și în situația angajatorului. Băi, e un om talentat, ce fac? Îl dau afară, îl las fără mijloace de subzistență?