Valea Plangerii isi merita renumeleGrindina a distrus recoltele si casele de pe Valea Siretului

Totul a durat un sfert de ora. Era vineri, dupa amiaza. Nimeni nu prevedea ce urma sa se intample. In jurul pranzului norii se adunau incet deasupra comunei Izvorul Berheciului. Taranii isi vedeau de treburile lor prin curte sau pe camp. O sa ploua iar, isi aruncau unul altuia cand se intalneau pe ulitele satului. Apoi norii s-au bulucit peste sate.

Oamenii au plecat dupa animale pe camp, altii s-au grabit sa se adune pe la case. Si trasnetul a lovit. Era ora 17,30, dupa unii, era 18 dupa altii. Cine a stat sa se uite la ceas? Majoritatea nici nu-l au. Singurul lor „ceas“ este Soarele, care isi luase fata de la ei. Doar un sfert de ora a tinut potopul. Intai a venit ploaia. Apoi un zgomot teribil venea de pe deal.

Vantul rupea tot ce intalnea in cale. Fiecare a incercat sa se adaposteasca. Valul de gheata s-a napustit furios peste satul Izvorul Berheciului, peste satul Glod si apoi a ingropat si satul Padureni. Animalele si pasarile fugeau innebunite. „N-am vazut asa ceva. Gheata, cat oul de gaina. Colturoasa, se izbea pe acoperis, in geamuri, peste grajduri.

La un moment dat ne-am trezit cu apa in casa. Acoperisul il luase vantul, ne spune Mioara Maftei din satul Glod. S-a stins si lumina. Am zis ca pana aici ne-a fost. Ma inchinam la icoana din colt, peste care se prelingea apa. Acum ce ma fac, nu mai am nimic, mi-a udat si putina faina si fasole, in gradina totul este bagat in pamant. Nimic, nici casa si nici mancare.

Doamne, cu ce am gresit?“

Imagini de cosmar

Vineri seara am luat prin telefon de la primarii celor doua comune, Izvorul Berheciului si Colonesti, primele informatii. Erau de domeniul incredibilului. Ne-am zis ca asa obisnuiesc alesii locali, sa exagereze. Sambata dimineata am plecat in zona sinistrata.

Poate ar trebui folosit un alt termen, care nu-mi vine acum in minte, dar s-au incetatenit „sinistrat“, calamitat“. Cred ca zona distrusa in totalitate este mai nimerit. Pe Valea Muntelui au fost distruse mai multe case, s-au rupt poduri si podete. Totul se poate repara, oamenii, cei mai multi, au ramas cu locuintele intregi.

Nu-i fericeste nimeni, ba, din contra, tara le-a sarit in ajutor. Primul contact cu dezastrul din Izvorul Berheciului a fost chiar la intrare, lanuri intregi de porumb erau una cu pamantul. Cocenii verzi inca si stiuletii zaceau acoperiti de mal. Nu ramasese unul in picioare. Intrarea in sat era blocata de copaci rupti si aruncati in sosea, tabla si eternita de pe case erau gramada, jos.

Stalpi pentru alimentare cu energie electrica si din reteaua telefonica rupti si aruncati la pamant. Oameni inspaimantati alergau de colo – colo, fara noima. Altii, apatici, priveau spre casele distruse. Cei mai multi in varsta. Primarul comunei ne spune ca este prapad la Glod si Padureni. Consiliul Local se intrunise in sedinta de urgenta. Noi plecam la Glod.

Glod – nume predestinat

Drumul pana la Glod este unul electoral, este punct in platforma fiecarul candidat la primarie. Din patru in patru ani, drumul este pietruit si chiar asfaltat. Minunea tine doua saptamani, dupa care totul intra in normal. Oamenii trag de noi sa intram in fiecare casa. Niciuna nu a scapat.

Familiile din Glod (denumire predestinata) nu erau scoase afara din casa de bogatie nici inainte de potop, insa acum locul unde pot sta fara teama este ulita. Toate casele, dar absolut toate casele sunt distruse. Acoperisuri smulse, rupte, sparte, tavane cazute, apa peste tot, in bucatarii, in camerele de dormit, acolo unde sunt mai mult de una.

Ionel si Dragos Dragan incearca sa adune tabla aruncata de pe casa. Emil Sarbu ne arata ce a mai ramas din locuinta lui. Ion Ilascu are patru copii, nu are nici o solutie pentru noaptea ce vine, dar nici pentru zilele urmatoare. Intram aiurea in fiecare casa, nici nu mai poti gandi. Gheorghe Galea a fost prins de gheata pe camp: „Eram dupa vaca, n-am apucat sa ma adapostesc.

Bulgari mari au venit peste mine. Am cazut, am venit taras la vale. Nu mai simt mana dreapta. Cand am venit acasa am ramas crucit. Nici nu-mi mai recunoasteam casa. Baba este la spital, grav bolnava, nici nu stiu daca mai vine. Ce ma fac? N-am un ban in casa, unde stau?“ Neculai Soica ne arata gastele moarte, grajdul pravalit, casa inundata. Alexandru Cociu are 80 de ani.

Nu mai poate scoate un cuvant, ne arata cu o mana tremuranda casa. Sau ce a mai ramas din ea. Matusa Pamfila Soica are 77 de ani. Este singura, barbatul s-a dus acum patru ani. „Ma ajutati si pe mine, maica?“ Mai are doar un catelus, care se zbenguie in inconstienta lui. N-avem puterea sa le promitem nimic. Doar scriem si de cele mai multe ori uitam de ce am venit.

Nu putem intelege de ce si cum s-a intamplat. Ma gandeam sa le spun: Stati linistiti, maine vine primarul, prefectul, Guvernul si va ajuta. Ce ar fi zis cei din Glod? Nu pot raspunde in locul lor. Iesim din sat. Ne intalnim cu membrii comisiei de evaluare a pierderilor.

Nici biserica nu a fost ocolita

La ferma lui Manole Gheorghe, mai multe adaposturi pentru animale sunt la pamant.

Nu ai puterea sa te uiti. Tocmai bagase multe milioane pentru a le pregati pentru iarna. „Nu stiu de unde sa o apuc. N-a mai ramas nimic in picioare. Vine iarna si fara un miliard de lei nu pot sa-mi adapostesc oile. Am vrut sa fac ceva, insa nu stiu cum am sa ma descurc“, spune Nicusor Manole. Alaturi este Biserica cu hramul Sf. Voievozi. Acoperisul a zburat.

Inauntru, preotul si cativa sateni participa la un parastas. Viata, sau moartea, merg inainte.

Deschiderea anului scolar ar putea fi amanata

Revenim in Izvorul Berheciului. Sosisera echipe de la Electrica, de la Telefoane. Intram in scoala, ce a mai ramas din ea. Toate geamurile sunt sparte, apa a patruns in clase, peretii exteriori sunt distrusi.

Directorul scolii, Gheorghe Bertea, are serioase indoieli ca anul scolar ar putea incepe pe 13 septembrie. „Am informat Inspectoratul Scolar. Avem nevoie urgenta de sticla, de materiale de constructie. Este nevoie de forta de munca. Aceeasi situatie este si la Padureni si Baimac, dar si la Gradinita din Izvoru“.

Au fost grav afectate cladirea noua a Dispensarului, ce construisera mesterii cu o zi inainte a fost spulberat, un etaj intreg. In aceeasi situatie este si Caminul Cultural si sediul Politiei. Primaria era in reparatii, insa furtuna a maturat totul in cale, doua calculatoare au fost aruncate pe jos, geamurile au fost sparte.

Primarul comunei a cerut sprijinul jandarmilor pentru paza institutiilor publice. Comuna este brazdata de tot felul de comisii, de la Protectia Civila, de la Directia Apelor, Directia Agricola, Electrica, ROMTELECOM, Drumuri. Toti doar evalueaza, nimeni nu indrazneste sa promita ceva. Si oamenii au nevoie urgenta de ajutor. In sat nu este nici macar gaz pentru lampi sau lumanari.

Potopul a lovit selectiv

Drumul de la Izvoru la Colonesti este impanzit de echipe de la ROMTELECOM si Electrica. Mii de copaci au fost daramati si s-au pravalit peste cabluri si stalpi. Cu greu ne facem loc. Campurile, de o parte si de alta a soselei sunt distruse. Ne ducem glont la Primarie. De la Spria nimic nu arata ca ar fi trecut taifunul pe aici. Aveam sa ne lamurim imediat.

„Aici, la centru, nu a batut gheata. Este prapad la Valea Mare si Satu Nou. Pe acolo a trecut valul. Consiliul Local s-a intrunit deja de azi noapte (vineri spre sambata) si a stabilit formarea unor comisii care sa verifice care este situatia peste tot. Este jale. Sute de familii au ramas in drum.

La noi este nevoie urgenta de ajutor, mai ales la Satu Nou“, ne spune secretara Primariei Vanau. Suntem avertizati ca la Valea Mare nu se poate intra cu masina. Aceeasi poveste ca la Glod, drum electoral. Soferul si cameramanul nostru incearca o gluma: Si oamenii din Glod sau Valea Mare vor intra in Uniunea Europeana? Ne uitam unul la altul.

Cine are raspuns? Fortam masina aproape un kilometru. Se aduna lumea. Costica Butnariu este un fel de purtator de cuvant. El a fost pana la capatul satului. „Nu va puteti inchipui ce-a fost! N-am avut timp sa ne desmeticim. A durat vreo doua minute, zice el, insa este corectat de Veniamin Adragai, ba, tu nu stii ce spui, a fost o vesnicie, parca se rostogolea tot cerul peste noi.

Parca are mai multa dreptate, daca luam in calcul ca acoperisul de la grajd era sa devina acoperis la casa. Satul este intre doua dealuri, casele de pe cel estic au fost afectate mai tare, celelalte par a fi fost aparate de celalalt deal si de orientarea lor spre est. 75 de case sunt cel mai tare distruse.

Satu Nou va trebui refacut

Nimeni nu stie de ce ii zice Satu Nou. Majoritatea locuitorilor sunt romani tigani. Saracie lucie. Asta le mai trebuia. Un sat uitat de lume. Case parasite, multe dintre ele cu doar o camera. Multi copii. Doar apa este indestulatoare, pentru dimineata, pranz si seara. Mai aveau cate o jumatate de hectar de pamant. Acum nu mai au nimic. Doar cateva fructe prin copaci.

Vasile Iosub creste cinci copii, trei ai lui si doi nepoti, care au ramas fara mama si fara tata. Va trebuie imaginatie pentru a intelege cum locuiesc. Iosub Ion a scos totul de prin casa si le-a pus la uscat. Eternita a disparut de pe casa. Via a fost distrusa. Are puterea sa zambeasca.

„Ma barbieresc, sa ma prinda moartea frumos.“ Patru stalpi de beton, de medie tensiune, sunt cazuti la pamant. Satul nu are curent electric. Gigi Vanau isi construiste o casa noua. Toate geamurile au fost sparte, gheata si apa au patruns, parchetul s-a umflat. Casa veche este la pamant, are trei copii. Gradina de legume a devenit o mocirla. In sat nu gasesti un kilogram de gaz.

Trei sferuri din sat este distrus.

Nu poti sta de vorba cu toti. Fiecare ar spune acelasi lucru: sunt nenorociti si vine iarna. Dar pana atunci, nori negri se aduna iar deasupra satului. Ce se va intampla peste noapte? Unde vor dormi? Si maine, ce vor da de mancare copiilor?