Alianta – ultima speranta a PSD

Poate castiga razboiul o armata care isi abandoneaza ranitii pe campul de lupta? In clipa de fata, conducerea PSD crede ca da. Minute in sir pe ecranul televizorului apareau imagini de la sediul Aliantei, unde toti sareau in sus si se pupau, cuplate cu imagini de la PSD care aratau o pustietate albastra strabatuta de cate o activista cu un dosar sub brat.

Impresia intensa era de desfiintare a partidului, de „scapa cine poate”. Intr-un tarziu, stafful PSD, tras la camasa, a ocupat scena. Nici urma de primarii de sectoare.

Acesti soldati disciplinati ai partidului, care au reusit intr-o lupta inegala sa obtina scoruri mai mari decat partidul insusi, practic fara sustinere, abandonati in incercuire, nici macar n-au fost invitati ca sa li se multumeasca, cum era si politic, si omeneste, pentru ca s-au batut pana la capat.

A aparut in schimb langa Nastase, zambind prosteste si facand zambre catre sala, Mircea Geoana, perdant rusinos fata de primarii de sectoare, si, in primul rand, fata de Neculai Ontanu, care a reusit s-o invinga in extremis pe cata neagra in cerul gurii.

Imaginea aceasta este caracteristica pentru starea actuala de segregare a PSD, pe care o defineam saptamana trecuta in editorialul „Monolitul PSD nu e nici macar o Alianta”. Victoriile partidului de guvernamant se datoreaza prea putin emblemei cu trei trandafiri, un simbol tot mai difuz si gol de sens.

Castigatorii sunt fie candidati neidentificati neaparat cu PSD, fie unii racolati recent, cu bagajul lor personal de imagine, cum sunt Nichita la Iasi sau Mazare la Constanta. Dimpotriva, Ioan Rus la Cluj a pierdut in primul rand datorita faptului ca a reprezentat PSD. Nu degeaba, pomanagerul Bacaului, cum merita sa fie numit Dumitru Sechelariu, a incercat sa se lepede de PSD in ultima clipa.

Inscenarea ordinara menita sa-l scoata homosexual pe adversarul sau, Romeo Stavarache (PUR), pusa la cale de „ramura moldoveana” a PSD, n-a facut decat sa-i intarate la urne pe bacauani. Concluzia se impune: in alegerile generale, PSD nu are cum sa obtina mai mult decat a obtinut la locale. Mai putin, da.

Alegerile locale au o puternica componenta uninominala, legata de personalitatea candidatilor, componenta care se estompeaza la votul pe liste din toamna, cand se voteaza partidul ca entitate – adica trandafirii PSD, tot mai mult niste bete stinghere cu spini. Se mai poate invoca factorul omului-locomotiva, care sa traga partidul dupa el, in stil Basescu sau C.V.

Tudor, dar cine sa fie acesta? Adrian Nastase arata mai degraba ca un Mercedes plin cu dragii sai consiglieri de taina care trece ca vantul pe langa camionul PSD tras pe dreapta. Ar mai fi Ion Iliescu, care, asa cum a dovedit-o, s-ar putea implica in campania pentru partidul unde va reveni ca sef.

Dar pana si „batrana sandrama stalinista” cum il numea pana de curand actualul „crestin-democrat”, „conservator”, „popular european” C.V. Tudor, posibil aliat in toamna al PSD, are acum doua atuuri grele mai putin: anticomunismul „taliban”, cu care dl.

Iliescu sa poata polemiza, nu mai are reprezentare semnificativa, iar daca presedintele pomeneste de imbuibati care dispretuiesc poporul muncitor, lumea se gandeste automat la pomanagerii hulpavi ai PSD. Cred ca ultima speranta care ramane PSD-ului este Alianta D.A. Succesul neasteptat e foarte posibil sa inflameze multe teste pe la PNL si PD.

Nici nu s-a incheiat bine numaratoarea localelor si in Alianta a inceput batalia pe ministerele pe care cred ei ca le vor avea la dispozitie dupa alegerile generale. Rivalitatea surda intre PNL si PD, reprimata cu greu de Basescu si Stolojan, poate reizbucni cu violenta in orice moment, odata ce se profileaza un ciolan gras de impartit.

Daca membrii Aliantei vor cadea, aidoma lui Emil Constantinescu si CDR, in pacatul trufiei, inchipuindu-si ca sunt votati pentru cat de destepti, de frumosi si de competenti sunt ei, si nu datorita unui vot moral in orb, generat de mirosul de putrefactie al PSD, atunci PSD s-ar putea strecura in castigator.

Iar daca de la iarna o astfel de „Alianta” va conduce Romania, cu „inimaroii”, „boagioaicele” si „poterasii” ei, CDR s-ar putea sa ne para curand o amintire frumoasa.