Romania – mai aproape de Georgia decat de Slovacia

Romanii percep tranzitia la economia de piata ca pe ceva chinuitor si fara sfarsit. Cel putin asa rezulta din sondajele de opinie efectuate in tara. Din afara, insa, lucrurile se vad mult mai nuantat.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), institutie creata in 1991 anume pentru a facilita tranzitia in fostele tari comuniste de pe continent, scoate in evidenta, intr-un studiu publicat nu de mult, progresele deloc de neglijat realizate, in ultimii ani, de Romania si de celelalte tari din Europa de Sud-Est.

O regiune in care tranzitia a inceput tarziu si s-a miscat un timp exasperant de lent. Amanarea reformelor si apoi deficitul lor de vigoare au facut ca durerile sociale ale tranzitiei sa fie in Romania sau Bulgaria mult mai mari decat in tari ca Cehia sau Ungaria, in care procesul a inceput mai devreme si a fost mai rapid.

Nimic surprinzator intr-o asemenea evolutie: cand un dentist mai putin priceput abia scoate o masea, durerile pacientului sunt considerabil mai mari decat atunci cand extractia se face dintr-o data de un profesionist. De la un timp, si „dentistii” din Balcani au inceput sa cocheteze cu performanta.

Tarile sud-est europene, fara nici o exceptie, cunosc o dezvoltare sustinuta: 2003 a fost al treilea an consecutiv cand ritmul mediu de crestere al tarilor din regiune l-a devansat pe cel al statelor est-europene care au aderat recent la Uniunea Europeana. Nivelul mediu al inflatiei a fost sub 7%.

Daca indicele preturilor de consum va evolua ca in prima jumatate a anului, la sfarsitul lui 2004, si in Romania inflatia se va exprima printr-o singura cifra. Cresterea economica si reducerea costului vietii au ridicat apreciabil nivelul de trai in Europa de Sud-Est. Totusi, discrepantele dintre tari sunt inca foarte mari.

Produsul Intern Brut pe locuitor este in Croatia de peste zece ori mai mare decat in Moldova. Romania, cu un PIB pe locuitor de 2.520 de dolari, se afla undeva pe la mijlocul clasamentului celor opt tari din regiune, situandu-se pe aceeasi treapta cu Bulgaria. Imbunatatirea situatiei economice a dat un nou impuls reformelor, care atrag tot mai mult capital strain in Europa de Sud-Est.

Investitiile directe au depasit, anul trecut, 6 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel de la inceputul tranzitiei. Romania nu s-a aflat, insa, printre cele mai preferate destinatii ale capitalului strain. Desi se dezvolta intr-un ritm sustinut, tarile sud-est europene mai au de parcurs un drum lung pana sa ajunga din urma tarile central-europene si statele baltice.

Dupa mecanismul de masurare a progreselor in tranzitie folosit de BERD, Croatia este tara cea mai avansata din Europa de Sud-Est si se afla intr-un stadiu comparabil cu cel al multor tari din primul val al integrarii in Uniunea Europeana.

Urmeaza Bulgaria, care este inaintea Romaniei, ale carei progrese o situeaza mai aproape de Georgia sau Armenia, state care nu vor adera probabil niciodata la Uniunea Europeana, decat de Slovacia sau Letonia, care fac deja parte din selectul club european. Un rol-cheie in reducerea decalajelor si inaintarea pe calea tranzitiei il are sectorul privat.

Ponderea sa in PIB-ul tarilor din regiune a crescut substantial de la mijlocul anilor ’90, in multe cazuri, cum este si cel al Romaniei, cu peste 20 de procente. Unele tari au privatizat, insa, mai mult decat altele. Bulgaria, cu 75% din PIB privatizat, sta mai bine decat Romania, care are numai 65%. Dar nu atat privatizarea in sine, cat metoda folosita contribuie la accelerarea tranzitiei.

Bulgaria este singura tara din Europa de Sud-Est in care principala metoda de privatizare a fost vanzarea directa, considerata de BERD cea mai buna. Pentru ca, privatizarea printr-o astfel de metoda se face, in general, cu investitori straini puternici, care aduc, pe langa capital proaspat, un management performant, capabil sa imbunatateasca situatia in sectoarele privatizate.

Studiul BERD sustine ca investitorii straini restructureaza cu 50% mai mult decat cei autohtoni. Este vorba, fireste, de o situatie medie, pentru ca in unele cazuri, cum este si cel al Romaniei, diferenta este mult mai mare. Principala metoda de privatizare in Romania a fost MEBO, care presupune vanzarea activelor statului catre sindicatele si patronatele locale.

BERD include MEBO printre cele mai ineficiente metode de privatizare, deoarece investitorii autohtoni nu au suficiente resurse financiare. Intr-adevar, privatizarile cu firme de renume au rezolvat problema eficientei si in Romania. Societatile respective au dovedit ca sunt capabile sa faca fata cu succes competitiei din Uniunea Europeana.

Intreprinderile privatizate prin MEBO n-au realizat insa nimic. Ele sunt numai cu numele private, pentru ca functioneaza la fel ca intreprinderile de stat. Datorita faptului ca noii proprietari nu au adus banii promisi pentru investitii, societatile in cauza continua sa lucreze in pierdere, nu isi platesc datoriile catre stat, iar, pe deasupra, mai primesc si subventii.

Singura sansa a Romaniei de a depasi o asemenea situatie, care risca sa intareasca convingerea populatiei ca e martora unei tranzitii fara sfarsit, este incheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana in 2004.

Pentru ca, inca din 2005, banii pe ochi frumosi pe care ii primesc intreprinderile neperformante vor disparea, iar guvernul va fi obligat sa faca reformele promise in cursul negocierilor. In caz contrar, va interveni „clauza de siguranta, care poate tine mult si bine Romania la poarta Uniunii Europene.

Un asemenea scenariu l-au avut, probabil, in vedere si liderii europeni la recenta lor intalnire de la Bruxelles, unde n-au stat prea mult pe ganduri pentru a-si reinnoi angajamentul fata de Romania si Bulgaria.