Televendeta: Sint citiva morti in oras, iubito

“Toarna pe covoare parfume tari,/ Adu roze pe tine sa le pun;/ Sint citiva morti in oras, iubito,/ Si-ncet cadavrele se descompun”. Bacovia are, iata, formula perfecta pentru ce se intimpla la stiri in ultima vreme. Sinucideri peste sinucideri, criminali in serie chiar, plus obisnuitele morti pe sosele… E moarte multa la stiri.

Unii considera ca daca s-a facut caz despre sinuciderea lui Erbasu, trebuie sa dam si stirea cu sinuciderea sotiei lui Crin Antonescu. Primul caz e de interes public, spre deosebire de cel de-al doilea. Dar ce mai conteaza cind putem sa zburdam linistiti prin morga catodica? Si intre cei trecuti pe lumea cealalta trebuie sa facem distinctii, atunci cind vine vorba despre jurnal.

Putem, de exemplu, sa impartim mortii pe “cercuri”, ca la Dante.

Sa spunem: cercul mortilor care ar trebui sa-i intereseze si pe altii (Erbasu si alti mari politicieni si oameni de afaceri, daca e cazul), cercul mortilor care, desi ii intereseaza pe unii morbizi, n-ar trebui sa fie dati pe post din principiu (aici intra sotia lui Crin Antonescu – sint unii care savureaza astfel de stiri care vor sa afle mai multe din rufele murdare ale familiei, cu ocazia unui

astfel de eveniment); cercul mortilor care si-au cistigat dreptul la anonimat (eu zic ca televiziunile nu au voie sa filmeze toata ziua cadavrele unor oameni care au murit tragic pe o sosea, dupa o viata linistita in umbra anonimatului). Sint ingrozit de atita moarte la gramada (televizorul a devenit o groapa comuna).

In ultimul timp, cind apare la televizor Esca sau Stoicescu nu ma mai pregatesc pentru stiri, ci pentru priveghi.

La Euro 2004 au pierdut pe rind toti favoritii mei. Ma consoleaza gindul ca in fotbal nu “specialistii” conteaza, ci sentimentele. Asa ca inca sint foarte suparat ca a cistigat Grecia. Oricit m-am chinuit sa gasesc o sare acestei echipe, n-am reusit. Pina si Letonia mi-a lasat o oarecare impresie. Dar la finala de duminica parca a cistigat o fantoma, un spectru cu aura germana.

Cunosc contraargumentele (seriozitatea, daruirea Grecilor etc.), dar eu tot cu Rooney, cu Baros sau cu Ronaldo am ramas in cap dupa toata povestea din Portugalia. Tot am impresia ca s-a petrecut un accident – ca nu e posibil ca Grecia sa cistige cu acel fotbal pe care-l joaca. Si acum, va rog, sariti-mi in cap…

rogozanu@expres.ro