O secretomanie abuziva si suspecta

O experienta personala foarte recenta ma face sa ma intreb inca o data cat de autentica e democratia noastra si in ce masura Romania e cu adevarat un stat de drept, asa cum proclama unul din primele articole ale Constitutiei noastre. Sunt de acord, experienta mea nu poate sa impuna, singura, concluzii definitive.

Dar cred ca nu e nici lipsita de semnificatie atunci cand vorbim de calitatea statului de drept si democratiei de la noi.

Despre ce este vorba? In zilele imediat urmatoare primului tur al alegerilor locale, in doua sau trei ziare au aparut doua cifre destul de diferite cu privire la prezenta la vot. Mai intai, s-a scris ca, din informatiile de la Biroul Electoral Central, participarea la vot a fost de 38%. A doua zi, cifra a sarit la 54,23%.

Vrand sa aflu care-i de fapt adevarul, in momentul cand rezultatele fusesera centralizate deja, am cerut BEC-ului, in scris, informatiile oficiale. Primul raspuns, prima surpriza: „Va comunicam ca informatia solicitata a fost transmisa de catre BEC prin mass-media“.

Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat scrisoarea purta semnatura presedintelui BEC, un om care avea si calitatea de judecator la instanta suprema a Romaniei si care stia mai bine decat oricine ca un asemenea raspuns era in mod categoric contrar legii.

Si asta pentru ca Legea accesului la informatiile publice obliga institutiile sa dea informatiile care le sunt solicitate fara sa distinga intre „informatii care au fost publicate prin mass-media“ si „informatii care nu au fost publicate prin mass-media“.

Maniera in care a raspuns Biroul Electoral m-a facut sa ma intreb daca nu cumva e o problema cu cifra de care ma interesam. Semne de intrebare imi mai pusesem si alta data cu asemenea cifre. Ultima oara o facusem in toamna, cand prezenta la vot anuntata oficial fusese in jur de 55%, adica fix cat trebuia ca referendumul de revizuire a Constitutiei sa fie reglementar.

Asadar, putin cam banuitor, i-am scris din nou dlui Similean. I-am spus ca insist sa primesc informatia ceruta. In plus, am rugat sa mi se spuna care a fost participarea la vot in Bucuresti si in fiecare dintre comunele, orasele si municipiile judetelor Arad, Mures, Tulcea si Vaslui.

Despre prezenta la vot pe judete, in presa nu aparuse nici o informatie, incat, ma gandeam eu, BEC n-o sa poata sa ma trimita si de data asta sa caut datele respective prin ziare. Tot sub semnatura dlui Similean, BEC mi-a raspuns ca procentul la nivel national de care ma interesam fusese de 54,23%.

In privinta asta singura nelamurire cu care am ramas a fost de ce nu mi s-o fi raspuns asa din capul locului. Cat priveste cealalta intrebare, nu mi s-a raspuns deloc la ea. Mi-au fost trimise doar cifre globale ale prezentei la vot din Capitala si judete.

Incepand sa-mi fie clar ca corespondenta cu dl Similean era de fapt un dialog al surzilor, am mai facut o ultima incercare si am cerut sa-mi fie permis accesul la procesele verbale incheiate de birourile electorale care functionasera la nivelul intregii tari.

Potrivit legii, la BEC au ajuns toate aceste documente, de la toate sectiile de votare, din comune, orase, municipii, de la nivelul fiecarui judet s.a.m.d. Accesul la documentele respective si consultarea lor, absolut fireasca din punctul de vedere al reglemetarilor legale in materie de acces la informatii, ar fi putut sa clarifice cel mai bine lucrurile si sa elimine orice suspiciuni.

Insa asa ceva nu s-a intamplat, BEC trimitandu-ma la Institutul National de Statistica, care, mi s-a spus, ar fi fost desemnat sa furnizeze el informatiile de care ma interesam. Bineinteles ca am scris si INS, numai ca se pare ca aici lucrurile s-au infundat definitiv. Termenul legal in care solicitarea mea ar fi trebuit rezolvata a trecut demult iar eu nu am primit nici un raspuns.

Ceea ce-mi sporeste banuiala ca datele reale privind prezenta la vot ar putea fi falsificate si, din aceasta cauza, ascunse premeditat. Ma voi adresa, desigur, justitiei.

In luna mai 2002 am solicitat Presedintiei Romaniei cateva informatii de interes public. Refuzul a fost total. M-am adresat justitiei iar in noiembrie 2002 institutia condusa de dl Iliescu avea sa fie obligata, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, sa-mi comunice informatiile cerute. Hotararea a fost executata, insa, numai zilele trecute, cu o intarziere de aproape doi ani.

Si asta numai dupa ce in final am notificat Presedintiei ca voi face o noua actiune in justitie pentru neexecutarea sentintei respective. Se intelege cam cat de actuale – dar si verificabile – mai pot fi azi niste informatii pe care le cerusem in mai 2002. Nu-i deloc exclus ca povestea sa se repete si in cazul datelor referitoare la alegerile de luna trecuta.

Ceea ce ar demonstra inca o data lucruri care aproape ca nu mai au nevoie sa mai fie demonstrate.