Televendeta: TVR, un monument de confidential

TVR a facut un pas inainte. De citiva ani, sta de vorba cu ziaristii macar. Mai mult, raspunde la solicitarile facute de acestia, in baza Legii liberului acces la informatie, privind unele achizitii sau cheltuieli. Totusi nimic nu se schimba. In TVR a fost invatata perfect lectia lui “jumatate de masura”.

Adica, de exemplu, daca intrebi de contractul pentru EURO 2004, citi bani s-au cheltuit, citi s-au cistigat, vei primi un sobru si laconic raspuns: “Confidential”. Daca intrebi de sume vehiculate in productiile lui Lazarov, ti se va raspunde imediat: “Confidential”.

Va spun eu, neconfidential, ca banii cheltuiti sint foarte multi si va mai spun ca, prin lege, “confidential” nu exista. Asadar, Departamentul de relatii cu presa (renovat de Nicolau in acelasi spirit caldicel de “sa ne facem ca mai si comunicam”) al TVR incalca legea, de vreo doua ori pe saptamina, tot aruncind spre presa cu “confidential”.

In presa din Vest, stiti mai bine ca mine toti cei care “o ardeti pe net”, sumele contractelor, cistigurile starurilor etc. sint informatii care circula cit e ziua de lunga.

Care ar fi motivele pentru care in Romania exista in continuare o adevarata religie a ascunderii sumelor cheltuite? E un reflex care nu poate insemna decit ca traseul banilor la noi cuprinde si zone dubioase despre care ar fi mai bine sa nu se stie.

Aceasta maniera de a imbina o organizare onorabila a comunicarii cu mentinerea politicii de obstructionare a informatiei in anumite segmente poarta clar marca Nicolau. El este artizanul “caldicelului” la TVR.

El a inventat micile scandaluri (precum acelea cu Stelian Tanase) din care sa reiasa “neutralitatea” postului public, a carui situatie precisa (in ce priveste informatia) poate fi descrisa astfel: neutru pe alocuri, mobilizat cind trebuie.

Celor care spun “de ce te miri de postul public, uita-te la posturile private” le raspund ca: tocmai postul public ar fi trebuit sa fie debutul transparentei: si a informatiilor, si a tranzactiilor.

rogozanu@expres.ro

Greva de televizor

Un cititor care semneaza “Scribul” ne scrie despre o posibila solutie pentru schimbarea perspectivei: “Sint mai bine de doi ani de cind unicele mele contacte cu televiziunea se reduc la timpul petrecut in vizitele prin casele rudelor sau prietenilor, unde obiceiul de a lasa televizorul sa mearga in fundal e inca bine inradacinat si totodata inconstient.

Ce am cistigat in acesti doi ani de post de posturi? Poate o anumita liniste, un anumit echilibru interior si un alt punct de vedere asupra vietii. Lucrurile importante nu se petrec la televizor, ele se intimpla aici, in jurul meu.”