Politica de luciul baltii

Nu cred ca am vazut vreodata, de cand ma uit la politica romaneasca, o asemenea prabusire de imagine a unei formatiuni de la tragic si sublim seara, la penibilul batand spre grotesc a doua zi la pranz.

Privindu-l sambata pe Theodor Stolojan in timp ce vorbea, palid si tras la fata, am avut in fata ochilor imaginea miilor de oameni insiruiti pe bulevardul Carol, in noiembrie 1995, asteptand sa intre la catafalcul lui Corneliu Coposu. Atunci s-a hotarat soarta alegerilor din 1996: valul de emotie populara creat de moartea marelui taranist a purtat Conventia catre victorie.

Ma gandeam ca si in aceasta toamna devine posibil un astfel de vot emotional, avandu-l ca erou pe Stolojan. Era sambata dupa-amiaza, romanii erau si ei la un sprit, si cand Basescu a inceput sa-si zvante lacrimile cu destul, multora li se vor fi umezit ochii.

Cei care au avut luciditatea sa sesizeze escrocheria sentimentala groasa a lui Basescu, ieri au primit confirmarea: din nou, marinarul a dat apa la soareci, de data asta in vreme ce il ingropa de viu pe Stolojan.

Caci exact asta a facut acest Iago sasiu: dintr-un erou tragic, l-a transformat pe Stolojan, in ochii opiniei publice, intr-un om slab, santajabil, care fuge de raspundere, in ultima instanta intr-un vinovat.

O lovitura in plex a fost zicerea lui Basescu privind retragerea lui Stolojan din cauza santajului cu dosarul Megapower, si nu din cauza sanatatii, mai ales ca ea venea de la cel mai apropiat tovaras de coalitie. M-am ocupat indeaproape de afacerea Megapower si pot sa afirm in cunostinta de cauza ca ea inseamna o pata neagra in cariera lui Stolojan.

Pomenirea ei de catre Basescu ma face sa cred ca primarul Capitalei ori are nevoie mai mult decat Stolojan de o perioada de odihna intr-o casa de sanatate, ori este artizanul unei combinatii subterane cu aripa Stoica din PNL vizand inlaturarea lui Stolojan si realizarea fuziunii celor doua partide sub atotputernica sa tichie de margaritar.

In ambele ipoteze pierderea de capital politic pricinuita Aliantei intr-o singura zi este considerabila, mai ales cand dl. Popescu-Tariceanu, noul lider al PNL, declara ca nu-i adevarat ce spune Basescu si ca Stolojan are probleme cu fizicul, nu cu santajul: impresia de confuzie, de degringolada devine din ce in ce mai pregnanta.

E posibil ca si Stolojan sa reactioneze la declaratiile lui Basescu si atunci balciul e total. Alianta D.A. incepe sa semene ca structura, nu ca ideologie, cu PRM: un lider bun la toate in frunte, iar in spatele lui neantul, mai mult sau mai putin parfumat, ca tot a venit dl. Tariceanu in fruntea PNL.

Vrand parca sa-l concureze pe Basescu in ratarea unei imense ocazii de a tacea, Nastase s-a repezit sa-l faca mitocan pe liderul Aliantei, in loc sa ramana la declaratia sobra initiala si sa contabilizeze in liniste capitalul politic nemeritat care i se turna in traista. Ramane de vazut cine si cat va pierde sau va castiga din acest spectacol funambulesc.

O pierdere certa si mare inregistreaza deja Romania la capitolul civilizatie politica: ne intoarcem la plangoci, ochi dati peste cap, lovituri de teatru, tradare sa fie, dar s-o stim si noi – paleoliticul politicii. Incerc iarasi aceeasi senzatie greu suportabila de superficiu monstruos, politicianism de luciul baltii, arlechinada cu papusi decolorate, fara nici o legatura cu viata reala.

Cum vor reusi acesti cabotini stravezii sa rezolve problemele adevarate si dure care vin peste Romania?