Alegerile din Romania, „un proces regizat, de tip comunist”

Rep: In timpul sederii aici, sperantele dumneavoastra in ceea ce priveste Romania s-au implinit in comparatie cu momentul venirii in Bucuresti de acum trei ani?

M.G.: Cand am ajuns nu stiam la ce sa ma astept. In vara lui 2001 cand ma pregateam sa vin aici, reputatia Romaniei printre agentiile guvernamentale din SUA nu era asa de buna si cea mai mare parte a problemelor din relatiile bilaterale nu se numarau printre prioritatile nimanui.

De asemenea nu ma intalnisem cu presedintele sau premierul din Romania si chiar nu stiam daca se vor angaja pentru aderarea la NATO sau de fapt vor dori o largire a relatiilor in alte domenii.

In acel context, principalul meu scop la coborarea din avion era sa-mi pot spune la sfarsitul mandatului ca am facut cat mai mult posibil pentru schimbarea dinamicii acestor relatii. Din aceasta pozitie nu am nici un fel de regret, chiar daca cred ca ar fi putut fi facut mai mult cu o vointa politica corecta aici.

Parteneriatul cu Guvernul Romaniei a fost excelent, si chiar am realizat o multime de lucruri impreuna. Nu este vorba doar de aderarea la NATO, de eforturile noastre comune de cladire a unei democratii in Irak sau Afganistan, sau de marile companii americane care au investit aici. Cumva tesatura relatiilor este diferita fata de ce am gasit cand am venit aici.

Ne consultam mult mai frecvent la nivel inalt. Ne-am acordat finantarile de asistenta mult mai strans la nevoile reale in locul studiilor. Iar relatiile au inflorit in domenii neglijate anterior. De exemplu, am ajutat Romania in conservarea patrimoniului sau cultural, cum ar fi Densus, Stavropoleos, Muzeul Theodor Aman si biserica saseasca din Apold.

S-a infiintat aici o noua specializare in studii americane. Iar cateva universitati americane proeminente cauta parteneriate pentru a dezgropa comorile reprezentate de ruinele grecesti, romane si dace. Mai sunt multe de facut bineinteles, insa sunt mandru de starea relatiilor in momentul in care ma pregatesc sa parasesc Romania.

Romania, aliat de facto al SUA

Rep.: V-ati inceput misiunea in septembrie 2001 intr-o tara care la acea data spera sa devina membru NATO. Imediat ce ati ajuns la Bucuresti ati declarat ca una din prioritati este sa ajutati Romania sa adere la NATO. De vreme ce acest deziderat s-a realizat, cum v-ati simtit colaborand cu un aliat al Statelor Unite?

M.G.: Imediat dupa 11 septembrie Romania s-a declarat un aliat de facto al SUA, solidara cu lupta noastra impotriva terorismului. Aceasta expresie chiar a cuprins ceea ce simt eu fata de aceasta tara si a constituit cadrul pentru modul in care Ambasada SUA a cautat sa largeasca parteneriatul.

In multe aspecte, pasul formal al Romaniei in NATO nu a insemnat o schimbare a modului in care relationam. Romania s-a pregatit bine sa fie un aliat NATO, mai ales in domeniul apararii, unde conducerea ministrului Pascu a fost excelenta.

Pe masura ce Romania se va apropia de deciziile critice ce o vor intari acasa, va deveni un aliat si mai apropiat, de fapt un adevarat lider in cadrul unei aliante bazate pe valori comune.

Rep.: Romania a stat umar la umar cu SUA in lupta impotriva teorismului in punctele fierbinti ale planetei, un parteneriat care a fost apreciat de presedintele Bush si de alti oficiali ai Administratiei SUA. Cum se va modifica aceasta cooperare din momentul in care Romania a devenit membru deplin al NATO?

M.G.: La un nivel de suprafata cooperarea noastra nu se va schimba foarte mult: dupa cum am spus, am promovat cooperarea noastra cu Romania ca un aliat de facto cu multa vreme inainte de aderarea la Alianta. Insa ceea ce inseamna calitatea de membru NATO este un alt nivel al relatiei noastre.

Va regulariza caile noatre de consultare si va adauga mai multe contacte personale, ceea ce va intari parteneriatul nostru. Acestea plus analizele noastre comune pentru abordarea problemelor transnationale, cum ar fi terorismul, pot sa schimbe intr-adevar dinamica relatiilor noastre bilaterale in problemele de securitate internationala.

Adoptiile, o ecuatie nereusita

Rep.: Romania s-a pozitionat in mod decisiv pe o cale a politicii externe care duce catre relatii privilegiate cu SUA si Uniunea Europeana. Insa uneori, in diferite contexte, Romania s-a gasit „prinsa la mijloc”, intre SUA si UE, de exemplu in problema adoptiilor internationale.

Din punctul dumneavoastra de vedere cat de dificil sau usor a fost pentru oficialii de la Bucuresti sa trateze astfel de situatii?

M.G.: Aceasta expresie de rutina, cu Romania cea saraca prinsa intre SUA si UE nu conteaza foarte mult pentru mine. Exemplul adoptiilor internationale este unul edificator: exista aproape tot atatea abordari ale problemei in UE cate state membre sunt si s-a intamplat ca premierul sa aleaga o extrema pe care noi nu o sprijinim.

Exista puncte de vedere diferite in cadrul UE si pentru alte probleme, cum ar fi Irakul. In noua cazuri din zece, chiar nu ar trebui sa fie asa de greu pentru Romania sa gaseasca o cale care sa apere interesul sau in pastrarea unor legaturi bune cu SUA si UE concomitent.

Alegerile ca un film vechi

Rep.: Atat in Romania cat si in SUA este un an electoral. Cum ati compara politica din cele doua tari?

M.G.: Nu se pot compara – insa contrastele sunt foarte clare. Uitati-va la alegerile locale recente. Sunt absolut fascinat de cum se arata cu degetul in cadrul PSD in legatura cu cine e vinovat de pierderile din alegeri. Un prieten roman a comentat asta spunand ca parca ar fi un proces regizat de tip comunist.

Hah! Tind sa cred ca seamana mai mult cu un film vechi cu un taran care trebuia sa fie aruncat intr-un vulcan. In America e clar ca exista candidati care castiga datorita personalitatii lor puternice. Insa de asemenea pozitiile candidatilor asupra problemelor sunt enuntate clar iar vederile lor reflecta filosofii diferite de guvernare.

Cei care pierd alegerile tind sa inteleaga ca au pierdut deoarece alegatorii au crezut ca promisiunile lor nu sunt credibile sau pentru ca alegatorii nu sunt de acord cu prioritatile lor. Alegatorii ii sanctioneaza iar apoi liderii locali ai partidului incearca sa gaseasca o cale de a repozitiona partidul pentru alegerile urmatoare.

Atentia cade pe rafinarea mesajului si modul de prezentare, iar apoi cum sa ajunga acest mesaj la alegatori – nu este vorba de o oferta a unui sacrificiu pentru recastigarea pozitiei.

Observati ca m-am referit la liderii locali ai partidului. Politica de aici pare sa fie mult mai centralizata decat este in America. In SUA, noi tindem sa credem ca cetatenii locali sunt in cea mai buna pozitie de a veni cu solutii pentru probleme.

In general nu avem coalitii, nici la nivel local nici la nivel national, de vreme ce sistemul nostru s-a dezvoltat in doua partide mari cu doua filosofii de guvernare diferite. Iar politica din America cuprinde mult mai mult aspectul responsabilitatii decat aici.

Cei mai multi oficiali, de la primari la membrii Congresului, sunt alesi direct, nu prin sistemul listelor de partid si nu avem functii numite, cum este cea de prefect sau prim-ministru. Intalnirile consiliilor locale se refera la problemele care ii afecteaza pe cetateni, inclusiv propuneri pentru noi legi si pentru modul de cheltuire a bugetului.

Bineinteles ca exista o disciplina de partid pentru anumite probleme cheie, insa in general congresmenii sunt mult mai liberi sa voteze in acord cu propria constiinta, in acord cu ceea ce ei si cetatenii cred ca este mai bine pentru districtul lor. In general toate acestea ii fac pe oficialii nostri mult mai raspunzatori in fata alegatorilor.

Un parlamentar PSD habar nu avea ce isi doresc alegatorii lui

Stiti, la scurta vreme dupa ce am ajuns in Romania, l-am intrebat pe un parlamentar cat de des isi viziteaza circumscriptia electorala destul de indepartata. A zis ca nu foarte des: de fapt nici nu era din acea regiune la urma urmei si era foarte ocupat in Bucuresti. Si l-am intrebat care sunt problemele care ii preocupa pe alegatorii lui.

A tacut pentru multa vreme, ca si cum nu ar fi inteles intrebarea, iar apoi a inceput sa spuna cat de mult isi doresc cetatenii acestei tari o guvernare PSD deoarece guvernarea anterioara fusese rea.

Habar nu avea ce isi doresc alegatorii lui! O sa-mi amintesc intotdeauna aceasta conversatie – am intalnit alti politicieni cu aceeasi abordare, de ambele parti ale spectrului politic, desi am gasit si exceptii. In contrast, cunosc un congresmen american care zboara in fiecare vineri in Wyoming ca sa fie alaturi de alegatorii sai. Asta inseamna aproape 3000 de mile.

Sta pana luni si se intoarce la Washington. Alte 3000 de mile! In fiecare saptamana viziteaza alti alegatori. Asta il ajuta sa cunoasca problemele locale si este mai eficace in a-i ajuta pe oamenii care l-au ales sa-i reprezinte. Chiar admir aceasta abordare – reprezinta esenta democratiei.

Rep.: Ce mesaj aveti pentru succesorul dumneavoastra aici?

M.G.: Bineinteles ca cele mai multe dintre sfaturile mele sunt private. Cu siguranta ii voi spune cat de mult cred in viitorul acestei tari. Il voi sfatui sa nu se refere la un aspect de pe o „to do list” atunci cand o lege sau o ordonanta de urgenta este adoptata, de vreme ce urmarea nu este intotdeauna rapida sau deplina.

Probabil ii voi spune sa calatoreasca in tara de cate ori are ocazia – astfel am inteles mai mult aceasta tara si m-a ajutat sa reutilez programele si efectul ambasadei. Si in special ii voi spune sa gaseasca un echilibru mai bun intre viata publica si privata.

Este usor sa fii inghitit de aceasta functie si la sfarsit sa realizezi ca ar fi trebuit sa petreci mai mult timp cu oamenii cu adevarat speciali pe care ii parasesc acum.

Gabriela Bogdan

Nine O’clock