Sari direct la conținut

Bogătașul, ‘anostul’ și amicul lui Trump – principalii pioni ai alegerilor din Marea Britanie

HotNews.ro
Sir Keir Starmer, liderul laburist britanic, Foto: Ray Tang/LNP / Shutterstock Editorial / Profimedia
Sir Keir Starmer, noul premier britanic, Foto: Ray Tang/LNP / Shutterstock Editorial / Profimedia

În urma alegerilor generale din Regatul Unit, laburistul Keir Starmer pare hotărât să îi înlăture pe conservatorii lui Rishi Sunak aflați de 14 ani la guvernare, iar partidele mai mici luptă și ele pentru influență, potrivit Washington Post, citat de Rador Radio România.

Joi, alegătorii britanici se vor prezenta la urne în cadrul unei curse în urma căreia s-ar putea ca Partidul Conservator să predea cheile sediului din Downing Street după 14 ani la putere.

Este vorba despre niște alegeri parlamentare, astfel încât, tehnic vorbind, cetățenii își vor vota mai degrabă proprii reprezentanți din parlament și mai puțin pe viitorul premier britanic. Dar liderul partidului învingător va ajunge să conducă țara, iar șefii partidelor au o influență majoră asupra tendinței de vot a alegătorilor.
Iată câțiva dintre principalii pioni – totodată niște personalități interesante – ai alegerilor din această săptămână.

Liderul conservatorilor – Rishi Sunak, 44 de ani

Premierul Rishi Sunak a intrat în istorie drept primul premier de culoare al Marii Britanii, el fiind de origine sud-asiatică. El este totodată primul lider hindus din Regatul Unit.

Sunak este extrem de bogat – un lucru evidențiat de presa britanică, dar și de politicienii din opoziție. Soția sa, Akahata Murty, este o moștenitoare indiană, iar soții Sunak dispun de o avere personală care, luată laolaltă, îi face chiar mai bogați decât Regele Charles III, după cum reiese din Lista bogaților apărută în The Sunday Times.

La începutul carierei sale, Sunak s-a bucurat de popularitate ca ministru de finanțe, presa de scandal poreclindu-l ‚Dishy Rishy’ (Rishi cel cu vino-ncoa’). Dar, în perioada când a fost premier, despre el s-a spus că ar fi stângaci, fiind criticat din cauza unui nivel de trai în criză, din cauza derapajelor din Sistemul Național de Sănătate (NHS) și din cauza controversatei politici vizând deportarea azilanților în Rwanda.

Anunțul său vizând organizarea unor alegeri anticipate în această vară – inclusiv în cadrul propriului partid – i-a luat pe mulți prin surprindere, făcând revista The Economist să-l poreclească ‘Rishi the Rash’ (Rishi Pripitul).

Deși anunțul alegerilor anticipate nu a mers totuși ca pe roate – el a stat în ploaie în momentul când a făcut anunțul, stârnind astfel glume pe seama partidului său – un partid despre care cei mai mulți cred că va ieși prost din scrutin, iar unii analiști cred chiar că partidul va suferi cel mai mare dezastru electoral din ultimele decenii.

Un fapt amuzant: în pofida neplăcerilor sale politice, cel puțin Sunak a rămas în funcție mai mult decât predecesoarea sa, Liz Truss, care și-a păstrat funcția mai puțin de 50 de zile.

Liderul laburiștilor – Keir Starmer, 61 de ani

Keir Starmer conduce Partidul Laburist, de opoziție, un partid despre care cei mai mulți cred că va câștiga alegerile din acest an.

Presa și criticii afirmă deseori că Starmer este un om anost, fără charismă sau timid din punct de vedere politic. Anul trecut, revista Spectator a pus următoarea întrebare: „Keir Starmer nu este oare prea anost ca să ajungă premier?” Iar un alt comentator l-a poreclit ‚No Drama Starmer’ (Starmer cel lipsit de dramatism), dar a estimat că s-ar putea ca felul său anost să îi atragă pe alegătorii săturați de haosul la care au asistat sub guvernul conservator, un guvern care, în 14 ani, a schimbat cinci premieri.

Starmer a subliniat că Partidul Laburist va guverna sub semnul securității, atent la frontiere și la economie și va pune pe străzi mai mulți polițiști ca să reducă infracționalitatea.

Starmer a primit titlul de Cavaler în 2014 pentru serviciul său în justiția penală, el fiind directorul procuraturii publice – una dintre cele mai importante atribuții în calitate de procuror penal la nivelul țării. El a fost primul membru al familiei care a urmat studii universitare și a căutat deseori să-și evidențieze originea din rândul clasei muncitoare.

Un fapt amuzant: luna trecută, Starmer a găsit timp ca să se ducă la concertul din Londra al lui Taylor Swift.

Nigel Farage este un sustinator puternic al lui Donald Trump, Foto: Jonathan Bachman / Getty Images / Profimedia
Nigel Farage este un sustinator puternic al lui Donald Trump, Foto: Jonathan Bachman / Getty Images / Profimedia

Liderul partidului Reform UK – Nigel Farage, 60 de ani

Deși nu a fost niciodată ales ca membru în parlamentul britanic, în ultimele două decenii, Nigel Farage a exercitat o mare influență asupra politicii naționale prin platforma sa împotriva imigrației – o platformă care i-a atras pe alegătorii de dreapta – și prin rolul său dominant în campania Brexit, campanie care a dus la votul din 2016 vizând ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

În calitate de lider al recent înființatului partid de dreapta Reform UK, Farage va încerca pentru a opta oară să intre în parlament, iar acum, acest politician populist pare să aibă destule șanse.

Partidul său, deși mult mai mic decât Partidul Laburist și decât Partidul Conservator, a ajuns pe prima pagină a ziarelor din cauza impactului pe care l-ar putea avea luând din voturile conservatorilor, dar și din cauza declarațiilor rasiste și jignitoare venite din partea susținătorilor și candidaților săi – oameni de care partidul a căutat totuși să se delimiteze.

Farage însuși a ajuns în gura presei după ce a spus că Occidentul a fost cel care l-a provocat pe Vladimir Putin să invadeze Ucraina, stârnind astfel criticile altor politicieni.

Fostul președinte al SUA, Donald Trump, a spus mai demult că Farage e ‘un prieten de-al meu’, iar Farage a susținut că ‘Trump a învățat multe de la mine’. În 2016, la puțin timp după ce Trump a câștigat alegerile, cei doi au făcut o fotografie ajunsă celebră, iar anul acesta, Farage l-a intervievat pe Trump într-o emisiune a canalului de dreapta GB News, dovedind astfel că prietenia lor politică rămâne valabilă.

Un fapt amuzant: anul trecut, Farage a apărut ca personaj într-un reality-show de la televiziunea britanică, în care el trebuia să stea într-o tabără din junglă, să doarmă sub cerul liber și, ca o ultimă încercare, trebuia. să mănânce pizza cu genitale de animal.

Liderul liberal-democraților – Ed Davey, 58 de ani

Ed Davey a preluat conducerea așa-zișilor ‘Lib-Dems’ în 2020. Ei formează un partid minoritar, iar sondajele britanice dinaintea alegerilor îi plasează pe locul al patrulea.

Printre alegătorii moderați, partidul este deseori văzut la concurență cu laburiștii și conservatorii. Totuși, cu ocazia actualelor alegeri, au apărut multe speculații potrivit cărora liberal-democrații și laburiștii evită să-și dispute fotoliile parlamentare din dorința de a-I înlătura pe conservatori de la putere.

În campania actuală, Davey a devenit cunoscut prin marile sale ‘cascadorii’ apărute în presă: a căzut de pe o plută într-un lac, a mers printr-un montagne-russe, s-a bălăcit pe un tobogan cu apă și s-a supus unui machiaj televizat.

„Dacă îți faci campanie într-un mod tradițional, dacă rostești un discurs de la tribună, s-ar putea să te bucuri de oarecare atenție, dar oamenii nu se arată prea interesați de asta”, s spus el. „Cred că dacă ai o abordare cât de cât diferită, cu puțin umor, cu ceva emoții – poți să atragi atenția oamenilor”.

Un fapt amuzant: în 1994, înainte de a deveni politician, Davey a salvat o femeie care căzuse între marginea unui peron și șina de cale ferată, reușind să o salveze chiar în momentul când un tren de mare viteză era pe cale să intre în gară.

Unde sunt toate femeile?

În prezent, toate partidele importante din Anglia sunt conduse de bărbați – deși, recent, două femei au fost prim-ministru – conservatoarele Truss și Theresa May. În februarie, doar cu puțin peste o treime din parlamentarii Camerei Comunelor era formată din femei, potrivit statisticilor parlamentare – o rată aproape similară cu cea din Congresul SUA.

Washington Post (preluare Rador radio România)

INTERVIURILE HotNews.ro