De ce se tem părinții când încep copiii școala. Psiholog: „Succesul copilului este perceput ca succesul părintelui”

„Copilul meu a început școala. Ar trebui să fiu încântat, dar tot ce simt e îngrijorare!” Dacă te regăsești în situația asta, ei bine, e perfect normal pentru un părinte, dau asigurări psihologii. Și asta pentru că începerea școlii aduce pe lângă sarcinile obișnuite – familie, carieră – noi sarcini pentru părinți. Anxietatea referitoare la viitorul copilului, stările de disconfort, de neliniște, de agitație, temerile sunt la ordinea zilei.

Începutul școlii poate fi o perioadă stresantă pentru părinții cu copii de școală. Nu doar din pricina propriului stres, cât din pricina stresului copiilor lor. „Începerea școlii și adaptarea la cerințele educaționale are impact nu doar asupra copiilor, ci și asupra părinților, indiferent de anul de studiu al copilului”, punctează psihologul Mihai Copăceanu.

Care sunt factorii declanșatori

Să fim sinceri! Uneori, este dificil pentru părinte să-l lase pe copil din brațe! Frica de necunoscut și lipsa controlului asupra copilului sperie părinții. Atunci când copilul este acasă, sentimentul de predictibilitate și de control asupra mediului înconjurător este mai mare. Părintele știe ce face copilul, cu cine își petrece timpul și la ce este expus. Însă atunci când copilul este la școală, se schimbă situația.

Anxietatea de separare afectează atât părintele, cât și copilul. Însă, pe măsură ce copilul crește, este normal să crească și gradul său de independență față de părinte. Iar emoția legată de faptul că un copil dobândește o autonomie mai mare și petrece mai puțin timp acasă este normal.

Chiar dacă este dificil pentru un părinte să constate cât de greu îi este copilului să se separe de familie atunci când merge la școală sau la grădiniță, cel mic poate fi mângâiat, sprijinit și ajutat să înțeleagă că experiența poate fi una pozitivă și interesantă, că poate afla lucruri noi și își poate găsi noi prieteni de joacă. Gestionarea anxietății parentale îl poate ajuta pe copil să se simtă mai încrezător în timpul în care se află la școală.

Tranziția către un mediu nou cu alte rutine este unul dintre factorii declanșatori ai anxietății parentale, potrivit nortonchidrens.com
Există ore bine stabilite pentru începerea cursurilor, ore de masă pentru toată lumea și așa mai departe. Iar adaptarea la noua rutină durează câteva săptămâni, cel puțin.

Un alt motiv de stres parental este legat de modul în care copilul se va adapta și se va dezvolta în noul mediu școlar. Fiecare părinte își dorește ca odrasla lui să se potrivească locului în care își petrece cea mai mare parte a timpului și să se bucure. Dacă liniile de comunicare cu copilul și cu profesorii despre experiențele legate de școală rămân deschise, problemele pot fi abordate pe măsură ce ele apar.

Experiențele neplăcute pe care părinții le-au avut în școală contribuie și ele la starea de anxietate parentală. Părintele poate proiecta temerile legate de agresiune sau alte scenarii negative asupra propriului copil. Însă, doar pentru că părintele a avut parte de experiențe negative, nu înseamnă neapărat că și copilul o va face. Iar dacă se întâmplă, părintele își poate ajuta copilul să gestioneze adecvat situațiile.

Părinții au o responsabilitate suplimentară

Potrivit psihologului psihoterapeut Mihai Copăceanu, mai cu seamă în România decât în alte țări, în aceste zile de început de școală, presiunea percepută de părinți este mare: „Deoarece au o responsabilitate suplimentară acum: aceea de a se asigura că propriul copil nu doar că se va adapta la noul an școlar, dar va obține performanță școlară în acest an. Succesul copilului este perceput ca succesul părintelui.”

Analizele asupra cazurilor din cabinet, adaugă psihoterapeutul, au arătat un lucru interesant: „Am constatat o supraresponsabilitate a părinților. Ei își propun (mai mult decât propriul copil) obținerea unor performanțe școlare imediate. Și desigur insuccesul școlar al copilului revine tot ca o responsabilitate a părintelui, fiind tradus în insuccesul părintelui. Prea des auzim în România când un copil, din diferite motive, nu înregistrează succes la școală replica <<Dar părinții lui ce fac? Ei sunt responsabili, trebuie trași la răspundere!>>. Ceea ce este complet greșit”, atrage atenția Mihai Copăceanu.

În realitate, mai spune psihologul, succesul sau insuccesul copilului este în mare parte o caracteristică a stadiului său de dezvoltare și achizițiilor sale intelectuale, educaționale și sociale: „Iar contribuția părintelui nu poate fi una majoră. Uităm deseori de specificul și trăsăturile copilului, de ritmul său de creștere și dezvoltare intelectuală.”
Mai mult decât atât, nesiguranța părintelui este menținută și exacerbată de nesiguranța din sistemul educațional, de schimbările dese de orar, de profesori, precum și de alte incertitudini, adaugă psihologul. „Și mai avem un factor de presiune: presiunea indirectă din partea societății și a celorlalți părinți care transformă copilul într-un personaj cu multiple obligații și atribuții zilnice, astfel încât, pe lângă performanța școlară, copilul modern este silit să dobândească abilități și competențe noi de la limbi străine, la sporturi, dezvoltare personală sau cele din planul artistic. Și acestea tot în responsabilitatea părintelui ajung, pe modelul <<Cum adică, ai un copil și el nu merge la chitară, nici la spaniolă și nici la baschet? Păi ce face el în fiecare zi?>>”

Ce trăiesc părinții se transmite involuntar copiilor

În opinia psihologului Miruna Jovin, începerea școlii este foarte solicitantă mai ales pentru părinții copiilor mici: „Pe lângă propriile emoții, ei sunt nevoiți acum să facă față și tuturor trăirilor cu care vin cei mici de la școală. Cum trăiește fiecare dintre noi prima zi de școală este unic și ține foarte mult de propria noastră istorie și percepție despre asta. E important să ținem minte acest lucru, în special când copiii noștri abia intră la școală – fie că este ciclul primar, gimnazial sau liceal.”

Și mai este important, adaugă aceasta, să fim conștienți că ceea ce trăim noi legat de un anumit moment se transmite, chiar și involuntar, copiilor noștri.

În primele săptămâni de școală pe lângă provocările care țin de partea birocratică – adică se semnează documente, contracte, se completează declarații, se cumpără rechizite, manuale, se definitivează orarul – apar stările de anxietate legate de cum și cât de bine va fi îngrijit copilul în noul mediu, plus emoțiile intense ale copilului vizavi de noul mediu în care intră, mai spune Miruna Jovin. „Ca să putem avea grijă de cei din jur este fundamental să avem întâi grijă de noi. Iar asta se aplică și părinților, oricând, nu doar atunci când copilul lor trece printr-o nouă provocare”, atrage atenția aceasta.

Sfaturi pentru părinți

Miruna Jovin detaliază câteva lucruri asupra cărora specialiștii s-au pus de acord că pot să fie de ajutor părinților:

1.Țineți minte că fiecare dintre noi experimentăm o situație similară în mod diferit. Dacă primele zile de școală au fost o aventură plăcută pentru voi, nu înseamnă că așa va fi și pentru copilul vostru. Păstrați astfel spațiu pentru ca el să se poată descărca atunci când îi este greu. Validați-i emoțiile și rămâneți-i alături! Situația inversă este și ea valabilă, dacă nu aveți amintiri plăcute din școală asta nu înseamnă că și pentru copiii voștri experiențe va fi una dificilă, așadar nu le transmiteți propriile voastre frici cu privire la asta.

2.Când simțiți frică când vă gândiți la școală puneți-vă întrebarea dacă există o justificare în prezent pentru asta sau este doar o amintire proprie care vă declanșează starea. Nu tot ceea ce gândim despre o situație este întotdeauna adevărat.

3.Vorbiți cu alți părinți din școala/grădinița celui mic. Vă va ajuta să vedeți că și alți părinți au trăiri similare cu ale voastre și va fi o bună ocazie să descoperiți noi strategii de a face față, dar și de a lega prietenii. „Am trecut mult timp pe lângă o școală primară, dimineața în jur de ora 8 – 8:15. La 3-5 minute de școală se afla o cafenea unde părinții copiilor din clasa 0 se strângeau în număr suficient de mare cât să ocupe toate mesele și parte din trotuar. În luna septembrie era plin zilnic, din octombrie erau deja mai puțini, în fiecare an se întâmpla la fel. Era haios să îi auzi și să îi vezi adunați la un loc discutând provocările de zi cu zi ale unui școlar mic”, mărturisește Miruna Jovin.

4.Implicați-vă, dacă vi se cere și cât puteți, în activitatea administrativă a școlii. Veți fi suprinși să vedeți cât de complexe sunt uneori lucrurile când ești „pe partea cealaltă”. Veți putea astfel să vă liniștiți dorința de control, într-o oarecare măsură.

5.Aveți încredere în ceea ce ați făcut ca părinți până acum și în propriul copil. Un copil care s-a dezvoltat în mod tipic este pregătit să meargă la școală și să se descurce într-un mediu nou. Și dacă vor apărea obstacole copilul va știi cui să ceară ajutorul.

6.Luați-vă timp pentru voi – chiar dacă asta înseamnă 30 de minute pe zi în care să faceți ceva plăcut.

Strategii de reducere a dinsconfortului

La rândul lui, psihologul Mihai Copăceanu face câteva recomandări menite să reducă starea de nervozitate a părinților legată de începerea școlii. 

1.Să se gândească dacă au așteptări realiste sau nu sunt puțin exagerate de la propriul copil. În fond, e doar un copil.
2.Să își exerseze răbdarea cu privire la timpul adaptării școlare a copilului, care poate necesita un număr de câteva zile sau chiar săptămâni.
3.Să stabilească priorități și să decidă care activități sunt urgente, importante și esențiale în prezent.
4.Să renunțe sau să amâne unele activități care nu sunt nici urgente, nici importante în prezent.
5.Să solicite ajutor, fie din partea altor persoane din familie sau unor specialiști dacă simt că nu fac față.
6.Să colaboreze strâns cu școala și să asculte de indicațiile învățătorilor și diriginților.
7.Să dea voie copiilor să se bucure de copilăria lor, căci este unică și irepetabilă, iar ei să se bucure de stadiul lor ca părinte.