Slovenia, Estonia si Lituania – in anticamera zonei euro

Tratatul de la Maastricht, actul de nastere al Uniunii Europene, stabileste ca tarile care vor deveni membre ale selectului club nu vor adopta automat moneda unica euro. Ele vor participa obligatoriu la ERM-II cel putin doi ani, rastimp in care nu sunt admise devalorizari unilaterale.

ERM-II – care a fost introdus la 1 ianuarie 1999, cand a fost adoptata moneda unica europeana – presupune ca fiecare moneda participanta la un asemenea mecanism are o paritate centrala fata de euro, care poate oscila intr-un interval de 15% in sus sau in jos.

Banca Centrala Europeana, jandarmul euro, a stabilit, de altfel, pentru fiecare tara intrata recent in ERM-II, atat cursul pivot, cat si marginile benzii de fluctuatie. In cazul crearii unor presiuni asupra cursului de schimb, BCE este obligata sa acorde sprijin bancii centrale nationale, pentru ca moneda in dificultate sa nu iasa din „tunel”.

Criteriul de convergenta a cursului de schimb este una dintre conditiile Tratatului de la Maastricht, care trebuie indeplinita inainte de adoptarea monedei unice de catre tarile integrate in Uniunea Europeana. De aceea, ERM-II mai este numit si anticamera zonei euro. „Cei trei n-au gasit anticamera goala.

Dupa aderarea Greciei la zona euro, in 2001, in mecanismul cursurilor de schimb a mai ramas Danemarca. Comisarul european SUm Kallas a salutat evenimentul, insa a tinut sa atraga atentia ca intrarea in ERM-II este numai unul dintre pasii care trebuie facuti catre zona euro. „Reactia mea e pozitiva, dar aceasta este o parte dintr-un proces mai larg.

Tarile si-au luat unele angajamente in cursul negocierilor, ceea ce impune o disciplina mai stricta in problemele monetare si fiscale”, a precizat Kallas. Intr-adevar, Slovenia s-a angajat „sa ia masurile necesare pentru diminuarea continua a inflatiei, care in 2003 a fost de 5,6%, cu mai bine de un procent mai redusa decat in anul precedent.

Pentru a-si respecta angajamentul, Slovenia va trebui sa liberalizeze mai mult preturile administrate si sa redusa mai consistent indexarile, indeosebi in cazul salariilor si al unor mecanisme de transfer social. Estonia a promis ca va continua reducerea „ordonata” a deficitului de cont curent, care anul trecut a fost foarte ridicat – 13,9% din PIB.

Iar Lituania s-a angajat sa-si fixeze „obiective bugetare ambitioase” pentru a echilibra finantele publice pe termen mediu. Cele trei tari indeplineau inca inainte de intrarea in ERM-II criteriul fixat in Pactul de Stabilitate pentru deficitul bugetar, care nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB. In 2003, Estonia a avut un deficit public de 2,6% din PIB, Lituania de 1,7%, iar Slovenia de 1,8%.

Alte criterii de convergenta nominala pe care trebuie sa le indeplineasca tarile ce adera la Uniunea Europeana au in vedere datoria publica, inflatia si dobanzile la titlurile pe zece ani. Tratatul de la Maastricht nu face referire la criteriile de convergenta reala, cum ar fi structura si nivelul PIB, care sa asigure un inalt grad de similitudine economiilor tarilor candidate.

Omisiunea este explicabila. Pana la inceputul anilor ’90, Uniunea Europeana a fost un club al tarilor bogate, cu una sau doua exceptii. Iar structurile economice ale acestora erau asemanatoare.

In ultimii ani insa, atat Comisia Europeana, cat si BCE au avertizat – la inceput mai voalat, apoi din ce in ce mai transparent – asupra riscurilor unei adoptari precipitate a euro de catre o tara a carei convergenta reala cu structurile vest-europene este insuficienta. Si alte tari din cele zece care au devenit membre ale Uniunii Europene la 1 mai doresc sa intre in anticamera zonei euro.

Ciprul, Malta, Ungaria, Slovacia si Letonia spera sa adopte ERM-II la sfarsitul lui 2004 sau in cursul anului viitor. Cehia si Polonia asteapta insa vremuri mai bune.