Televendeta: Supereroinele

Un cititor imi atrage atentia ca nu prea am avut eroine in copilariile noastre. Si cam asa e. Nu prea are loc sexul feminin in galeria de Supermani si Batmani. Poate cite o femeie-pisica, ici-colo. James Bond schimba ca pe camasi femeile, de la serie la serie, dupa principiul femeile trec, Bond ramine.

Pina si-n “King-Kong” femeia care imblinzea bestia avea mai putina prestanta decit mutunachele hollywoodian.

Putem extinde putin modelul si sa incercam sa ne alegem supereroii si din alte domenii. In fotbal nu ai cum sa gasesti un model femeie. Multi vor sari si vor spune: “Dar Nadia?” – Nadia a fost campioana intr-un sport al preadolescentilor robotizati de rigorile gimnasticii – nici vorba de personalitate sau asa ceva la acea virsta. Nadia e un model mult prea abstract…

Elena Ceausescu a aparut ca o eroina cam peste tot si nimeni n-a zis nimic mult timp – orice copil isi va fi zis, uitindu-se mirat la adulti: o fi, poate, eroina voastra, nu si a mea.

Supereroinele au fost insa destule la nivelul culturii populare ceausiste, cea din reviste precum “Cutezatorii” sau desene animate ca “Mihaela”. Prima idolita a mea a fost “Dochia” care aparea intr-un serial de benzi desenate in revista “Soimii patriei”. Era desenata bine tipa. Si era si curajoasa.

A doua eroina a fost Ecaterina Teodoroiu (nu rideti, ca nu-i de gluma!) care aparea intr-o serie de desene intr-o istorie a neamului ilustrata (Almas parca se chema autorul, dar nu bag mina-n foc). Ecaterina impresiona prin frumusetea cliseizata a chipului si prin nonsalanta cu care facea revolutii…

Eroine mai apareau in filmele indiene – barbatii erau complet rasi de pe pelicula de vastele suferinte ale “Vandanei” (asa o chema?). Dupa ’89, mai tin minte ca Sandy Bell a facut furori. Ideea e simpla, cred: la momentul cind se selecteaza supereroii (prepubertate) avem de unde alege, chiar si in vremuri mai grele precum anii ’80.

In copilarie nu simteam (o fi fost bine, o fi fost rau!?) ca ei imi vindeau Dochii sau Ecaterine Teodoroiu ideologizate, eu le tratam pe toate ca pe niste simpatice testoase ninja…

rogozanu@expres.ro

Piedone si Sora 13

Dragos B. aminteste de violenta amuzanta din filmele anilor ’80 si de un cuplu perfect: Piedone si Sora 13. Contrastul dintre epoca “de aur” si epoca “de basm” a filmelor de actiune este excelent redat de cititorul nostru: “Pentru mine, supereroii copilariei au fost Piedone si Sora 13.

Nu stiu cine isi mai aduce aminte de bonomul urias care impartea cu darnicie palme in stinga si-n dreapta pentru a-i apara pe cei saraci sau de anonima maestra chinezoaica, dar pentru mine ei vor ramine eroii copilariei.

Poate pentru ca faceau parte dintre putinii supereroi la care avea access un copil dintr-un oras de provincie (inainte de ’89) sau, mai degraba, pentru ca pareau niste oameni obisnuiti, deveniti supereroi prin forta evenimentelor. Filmele in care apareau contineau violenta, dar era o violenta amuzanta, de desen animat, si care contrasta cu existenta frustrant de plata a epocii”.