Batranul Iliescu, toiagul tanarului Nastase

Agentul electoral Ion Iliescu, ultima rezerva a PSD, a fost aruncat in linia intai. De trei zile, fara pauza, presedintele-candidat umbla prin tara cu candidatul-presedinte Adrian Nastase atarnat de pulpana hainei sale.

De la Carei, langa cuiul hartii, la Spitalul Militar Central si Monumentul soldatilor romani din Bucuresti, pana la moastele Sfantului Dimitrie, la Craiova, cei doi strabat sudati multimile, strang maini, mangaie copii, bat cruci si vorbesc in duet despre implinirile epocii pesediste.

Par o pereche reusita, in care tensiunile sunt date la o parte atunci cand ies in lume si in care domneste egalitatea, chiar daca unul aduce mai multe voturi in casa decat celalalt. Cat de mult il mai poate ajuta insa eternul Ion Iliescu pe ceva mai tanarul sau pupil? Campania electorala incepe oficial maine.

Timp de o luna, partidele si candidatii lor vor avea spatiu deschis pentru a-si etala capacitatile persuasive in fata alegatorilor. Se pare ca il vor folosi insa prea putin, pentru ca mult mai mare este tentatia de a forta lupta cu adversarul, facand aproape abstractie de public. Ceea ce am vazut in ultimele saptamani au fost doar reglajele de tir inaintea marii infruntari.

Cele doua blocuri politice intra deci in campanie de pe pozitia de razboi total, situatie care avantajeaza, in mod vizibil, gruparea lui Traian Basescu, mai obisnuita cu gherila politica. Echipa lui Adrian Nastase este, in momentul de fata, captiva regulilor de joc impuse de adversar.

Dupa plecarea inlacrimata a lui Theodor Stolojan, roata s-a invartit si Alianta PNL-PD – obligata, pana atunci, de prestatia Puterii sa fie permanent in defensiva – a trecut deasupra. De saptamani bune, PSD este cel care se vede nevoit, zi de zi, sa gandeasca doar in contraatacuri si replici la acuzele si spusele rivalilor.

Inevitabil, Nastase si ai lui au fost tarati in zona miscatoare a cuvintelor colorate, a strigaturilor deocheate, a bancurilor grosolane, unde lupta e inegala intre un absolvent de Drept International si un doctorand al docurilor din Anvers. Capcana se inchide incet.

Am vazut luni seara, pe viu, pe scena Teatrului National, cum Adrian Nastase incerca sa improvizeze rolul de barbat viril, sa intre in pielea unui personaj pe care nici macar nu-l simte, darmite sa se confunde cu el. Scena ursului puternic fugarind iepurasul obraznic a fost intrecuta in penibil doar de anuntul cu voce strident-neconvingatoare.

„Am trait in Colentina si stiu si sa ma bat si sa injur daca este nevoie”. Mai de plus decat blana „iepurasului Traian” pareau muschii pe care si-i umfla, pentru camerele de filmat, viteazul „Bombonel”. Incurajarile regizate venite din sala, strigatele de „Bravo” dirijate de fosta sefa de autobaza Aura Vasile nu reuseau nici ele sa confere o tenta razboinica intregii scene.

Peste acest camp de batalie se parasuteaza acum Ion Iliescu din Dealul Cotrocenilor. Aerul sau clontos atunci cand isi da drumul la gura si loveste fara somatie in bogatii lumii, in cei ce distrug stratul de ozon sau in demolatorii CAP-urilor poate fi de un real folos in aceasta rafuiala a cuvintelor.

Popularitatea sa inca surprinzator de mare dupa doua mandate si jumatate, dar, mai ales, lejeritatea cu care se misca printre oameni sunt calitatile pe care copilul sau politic, Adrian Nastase, a incetat doar sa le mai invidieze, incercand sa le fructifice in beneficiu propriu.

Speranta unui transfer de credibilitate l-a facut pe premier sa-si abandoneze, cel putin pentru moment, descinderile incognito prin orasele si satele patriei si sa le preschimbe in deplasari la punct fix si la lume multa, alaturi de „saracul si cinstitul” Ion Iliescu.

Tactica s-ar putea dovedi profitabila la capitalul de imagine, existand inca segmente electorale unde cuvantul actualului sef al statului este lege. Infuzia de popularitate nu are insa efect garantat.

Pe de-o parte, fiindca fan-clubul „Ion Iliescu” s-a mai rarit in ultimii ani si, pe de alta parte, pentru ca, oricat de artagos ar fi presedintele atunci cand ia in vizor pe cineva, niciodata nu isi duce la capat infierarile. Toate vorbirile nervoase de pana acum ale lui Ion Iliescu impotriva coruptiei mari si mici, a capitalismului de cumetrie, amestecului politicii cu afacerile s.a.m.d.

n-au fost insotite de exemple concrete, de nume si, ce-i mai grav, nici de masuri. Or, de partea cealalta, adversarul comun Basescu vine, pe langa galagia cunoscuta, cu un suvoi de nume de ministri, de contracte, de firme, de sume. E drept ca multe din ele sunt prinse dupa ureche si date mai departe dupa ce-au fost umflate cu pompa, dar se cheama ca face – ca si C.V.

Tudor – dezvaluiri curajoase care impresioneaza o anumita parte a publicului. Chiar si cu aceasta diferenta, Ion Iliescu ii poate da o replica mai autoritara lui Traian Basescu in saptamanile viitoare decat o poate face Nastase.

Beneficiind de acest ajutor – cam sarit din limitele constitutionale, dar cine se mai uita in campania asta la legi, fie ele si fundamentale! – candidatul PSD la prezidentiale s-ar putea retrage in tabloul care ii este mai familiar, acela al sobrietatii.

Orice s-ar spune, Adrian Nastase este un politician care a evoluat in ultimul deceniu, care a parcurs sarguincios toate etapele, care s-a cizelat si si-a construit o fata Vest. Alegerile de anul acesta sunt insa destul de departe de un model european in care tipul de politician pe care-l intruchipeaza seful de azi al PSD s-ar simti mai in apele lui.

Temele macro pe care ar vrea sa le impuna in aceasta campanie vor fi poate ceva mai adecvate in 2008, cand steagul UE va cuprinde si steluta Romaniei. Deocamdata, in confruntarea cu personaje exotice ca Basescu, C.V. Tudor sau Becali, aerul superior-rasat al premierului – vanator, colectionar de arta, iubitor de Wagner si Camus ii confera un handicap de pornire.

Asa ca speranta lui ramane – ca de atatea ori in viata sa politica de pana acum – tot in sprijinul lui Ion Iliescu.