Animalul din sau de pe langa om

In noua reclama la pastele Monte Banato lucrurile se petrec cu o repeziciune deliranta. Nu ar strica chiar o incercare a specialistilor de psihanalizare a filmuletului. O fata isi aranjeaza rochia scurta cu buline, suna la usa si intra intr-un adevarat camin al libidoului.

Barbatul pretendent (camasa cu dungi, dupa tiparul „o-zone”, cum spune vocea din off) pregatise o caricatura de masa romantica. Ochii ii fug innebuniti catre aleasa inimii. Fiul sau, un prepuber cu ochii mariti de dificultatile varstei, devine imediat un concurent al tatalui… si nu se opreste aici.

Din ceasul de pe perete invie un cuc, innebunit si el de o pasare kitsch aflata pe o polita. Asa ca femeia lesina, cade in bratele copilului (care incepe s-o mangaie!), tatal se intoarce cu sticla de vina, lesina din cauza provocarii freudiene la care era supus. Copilul lesina si el intr-un sfarsit, speriat de „gugustiuc”.

Povestea se termina fericit cu gugustiucul si pasaruica impartind pastele romantice lasate in urma de cele trei victime umane.

Limbajul este impanat de elemente argotice cu bataie semantica necontrolata: „venise vremea gugustiucilor, cuibusorul parfum, ea beton, el O-zone, combinatie tare. Cineva statea ca pe oua. si-a marcat. (Iese cucul din ceasul de pe perete). Sah, la pupaza! (lesina ea) mat, la gugustiuc (lesina el). Pisi, te fac o pasta?”.

Reclama incepe si se termina cu sloganul „Uou”. Efectele pe care le va provoca nu sunt greu de anticipat: indignare din cauza limbajului si a intrigii, taxarea imediata a absurditatii.

Ramai insa, fie ca-ti place, fie ca nu, cu informatia certa ca acele paste sunt cu ou si ca tocmai ai asistat la un delir creat cu migala tocmai ca sa cumperi un produs bine definit. si mai ramai cu exclamatia „Uou”.

Toata joaca de-a gugustiucul, pupaza si „uouale” nu ramane la stadiul de banc sec, ci ajunge usor la un banc cam indecent pentru o biata punga de paste. Ultrasimbolicul Gugustiuc este veriga simbolica dintre libido si paste. O reteta mult prea de cartier.

Sa trecem in revista si alte infatisari animaliere, pe langa pasarea din „monte banato”, menite sa vanda in ultima perioada. Adevarata vedeta a anului este marmota care inveleste ciocolata in staniol – o reclama reusita tocmai pentru ca vrea si reuseste sa fie nici mai mult mai putin decat o poveste absurda.

Au mai fost carnivorele care beau Schweppes: gheparzi, crocodili etc. E reclama fara miza care vrea doar sa castige prin prezenta: daca asa a vrut agentia, sa bea ghepardul suc, ok, sa bea…

Nu poate fi omis lupul nebun care mananca iarba in loc de o guma de mestecat care le contine pe toate. Roluri secundare pasagere le revin cainilor, buni la toate: se invart pe langa produse electrice in rate, pe langa stapani care-si beau cafeaua…

Avem un cuplu halucinant de vaci: bovina cu celebra replica „Oau! Ce vaca sunt!” (laptele Fulga, agentie Nextcap) si vacile „inteligente” care sar la trambulina cu schiurile (laptele LaDorna).

Vaca este simbolul absolut al producatorului – dar sa nu psihanalizam excesiv… Printr-o situatie grea trece cainele din reclama la Campofrio: stapana scapa o felie de sunca si prefera sa traga un sertar care sa anihileze catelul, decat sa piarda bucata delicioasa.

Dupa gradina zoologica care a ajuns pe ecrane numai anul acesta ar trebui sa tragem niste concluzii. in primul rand, e important ca majoritatea animalelor vorbesc in argou sau ca sunt puse pe bancuri sau, ca in cazul Gugustiucului, pe fermecat femele.

Animalele au preluat in forta latura cea mai omeneasca. Dupa un calup de publicitate consistent devine evident ca animalele fac cele mai haioase sau mai absurde lucruri, iar oamenilor le raman cateva chestiuni extrem de plicticoase in program: sa vorbeasca la telefon (eventual sa se lupte pentru o priza), sa se spele pe cap, sa bea bere sau sa foloseasca deodorant in exces.