Conventia Natiunilor Uunite impotriva coruptiei ***

Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004 pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003

Conventia are ca obiect promovarea si consolidarea masurilor in scopul prevenirii si combaterii; promovarea, inlesnirea si sprijinul cooperarii internationale si asistentei tehnice; recuperarea de bunuri si promovarea integritatii, responsabilitatii si bunei gestiuni a afacerilor publice si a bunurilor publice.

Politici si practici de prevenire a coruptiei

– Fiecare stat parte elaboreaza si aplica sau are in vedere politici de prevenire a coruptiei eficiente si coordonate care favorizeaza participarea societatii si care reflecta principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice si bunurile publice, de integritate, transparenta si responsabilitate.

– Fiecare stat parte se straduieste sa puna la punct si sa promoveze practici eficiente pentru prevenirea coruptiei.

– Fiecare stat parte se straduieste sa evalueze periodic instrumentele juridice si masurile administrative pertinente pentru a determina daca acestea sunt corespunzatoare pentru a preveni si combate coruptia.

– Statele parti colaboreaza intre ele si cu organizatiile regionale si internationale, pentru a promova si a pune ia punct masurile prevazute in prezentul articol. In cadrul acestei colaborari ele pot participa la programe si proiecte internationale care urmaresc prevenirea coruptiei.

Abuzul de functii

Fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, faptei unui agent public de a abuza de functiile sau de postul sau, adica de a indeplini ori de a se abtine sa indeplineasca, in exercitiul functiilor sale, un act cu incalcarea legii, cu

scopul de a obtine un folos necuvenit pentru sine sau pentru alta persoana sau entitate.

Imbogatirea ilicita

Sub rezerva Constitutiei sale si a principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, fiecare stat parte are in vedere sa adopte masurile legislative si alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infractiune, in cazul in care actele au fost savarsite cu intentie, imbogatirii ilicite, adica o marire substantiala a patrimoniului unui agent public pe care acesta

n-o poate justifica rezonabil in raport cu veniturile sale legitime.