Singurul pericol

Presedintele Iliescu a anuntat ca ne va vorbi astazi despre “vocatia distrugerii” la romani. Adica ne va cere sa nu ne atingem cu votul de ce au facut el si prietenii lui in ultimii patru ani.

Ce coincidenta! Inalta analiza prezidentiala a fost prefatata, ieri, de un zvon european. Danuta Huebner – o poloneza care se pregateste sa devina, curind, comisar european – s-a decis sa faca mai intii pe agentul electoral.

Al cui? Ne lamureste declaratia: alegerile din Romania ar putea constitui o alta problema care sa conduca la intirzierea procesului de aderare pentru ca schimbarea echipelor de guvernare intirzie intotdeauna procesul aderarii. Teoria Huebner e probabil o descoperire recenta, cu valabilitate exclusiv romaneasca.

In cazul Poloniei natale a fost altfel. Polonezii au fost admisi in mai 2004. Intre martie 2003 si mai 2004, Polonia a dus-o tot intr-o criza politica. Tara a fost condusa de un guvern minoritar, care s-a si certat zdravan cu Comisia Europeana. Cu toate acestea, procesul de aderare n-a fost intirziat.

Coincidenta merge mai departe. Putin inainte de aparitia Teoriei Huebner, parlamentari PSD au descoperit ca o victorie a Aliantei D.A. si a lui Basescu ar da rau in afara si ne-ar lua dreptul de a calatori fara vize prin Europa dnei Huebner. Dar asta n-ar fi nimic. De ieri, si-a pierdut somnul Radu Podgoreanu. Nu e putin lucru.

Podgoreanu e deputat PSD, presedinte al Comisiei de politica externa a Camerei si vizionar. In aceasta ultima calitate, i s-a aratat o nenorocire. Astfel, daca Basescu si ai lui cistiga alegerile, Romania va pierde comoara de relatii externe pe care a strins-o PSD in patru ani.

Caci Basescu ar suferi de “analfabetism diplomatic” si “poate pune in dificultate interesul national”.

Acum citeva saptamini am avut onoarea de a o intilni pe insasi Mama Coincidentelor. Adica am auzit de recomandarea unui diplomat de la o mare ambasada occidentala din Bucuresti: opozitia nu e pregatita, nu se pricepe la relatii cu Europa. Mai bine cu PSD, care, de bine de rau, a adunat experienta.

Ce vor sa ne spuna toate aceste coincidente adunate iute inainte de alegeri in pridvorul PSD? Ceva intr-adevar grav. Pe scurt, ar trebui sa ne speriem si pe aceasta baza sa votam. Bineinteles, pentru PSD si Adrian Nastase. Altfel, iesim din Europa inainte de a intra. Adevarul e ca toti au dreptate. Intr-adevar ar trebui sa ne speriem.

Cit mai repede. Si, intr-adevar, ar trebui sa luam sperietura cu noi, la urna de vot. De speriat ar trebui sa ne sperie insa cu totul altceva. Santajul si comoditatea. Santajul electoral nu e o noutate pentru Ion Iliescu si trupa. Prima lor lucrare de proportii a fost expusa in 1990. Atunci trebuia sa ne speriem de reintoarcerea mosierilor. Si trebuia sa ne aparam votind FSN plus Iliescu.

A doua mare lucrare a fost santajul prin Vadim. In 2000 trebuia sa ne sperie victoria lui Vadim si, bineinteles, antidotul coincidea din nou cu votul: pentru Iliescu. Versiunea la zi spune ca fara PSD si Nastase raminem singuri pe lume.

Al doilea motiv de sperietura e comoditatea functionarilor europeni interesati mai curind de mersul egal al hirtiilor decit de viata reala si drepturile politice ale celor care vor deveni cetateni ai Uniunii Europene.

Cel mai mult ar trebui sa ne sperie insa alianta neglijenta a acestor doua grupuri: cei ce vor sa stea la putere si cei ce vor sa stea linistiti. Pericolul e ca, la chemarea lor, sa dispara sensul ultimului instrument de care romanii dispun asa cum ii taie capul: alegerile.

Cu o luna inainte de scrutin am ajuns in situatia bizara in care “interesul national”, “birocratia europeana” si PSD-ul insusi ne spun ca exista un singur rezultat corect in alegeri, si el nu e victoria opozitiei.

In acest caz, n-ar fi mai bine si mai patriotic sa renuntam la alegeri? Sau sa le tinem, dar sa le dirijam cumva in directia aprobata? Acesta e adevaratul si singurul pericol.